Poveste pentru ultimii nedumeriți

Poveste pentru ultimii nedumeriți

Nu-l știu pe bărbat. Deunăzi, i-am aflat  o parte din poveste; e uimitoare, te face să întrebi, în folosul ultimilor nedumeriți, cât de lung poate să fie un drum care pleacă din Ghiroda? Dacă l-aș întâlni, părăsind povestea, aș mai întreba când a înțeles că poate să vadă marginea depărtărilor? Asta, dincolo de partea de pragmatism pe care, indubitabil, o are. Și e bine, că omul, pornit la drum – femeie ori bărbat- dacă nu-și citește urma, se rătăcește. Adesea, atât de tare, că nu mai află calea întoarcerii. Și pentru că îi știu partea asta, recentă, din propriul drum, aș mai vrea să aflu când și unde a întâlnit mirosul îmbietor al petrolului? Care l-a smuls din locul natal  să îl trimită prin lumea largă, stăpânit de bucuria căutării unui câmp petrolifer! E branșa-n care muncește. 

         De aici începe surprinzătoarea poveste. Care te face să întrebi, în folosul ultimilor nedumeriți, cât de lung poate fi un drum care pleacă din Ghiroda? Aflați că al bărbatului despre care vorbesc se duce până în Republică Eritreea. Un teritoriu desprins, în mai 1993, printr-un referendum, de mai cunoscuta Etiopia.  Un teritoriu cu climă tropicală și precipitații bogate, în zonele înalte, dar mai ales, de-a lungul secolelor râvnit, cucerit și nu doar pentru ieșirea la mare.

         Ajuns aici – măsurând distanța, poți crede că vezi marginea depărtărilor –  bărbatul din Ghiroda s-a îndrăgostit de o frumoasă băștinașă. Nu am văzut-o, dar sigur frumusețea ei de când a văzut-o prima oară i-a hrănit ca nimeni alta așteptările, visul și dorința. Dintr-o zi în alta a înțeles că nu-i o stare trecătoare și, chiar împotriva unora, a luat-o de nevastă. Au trecut doi ani. Femeia i-a dăruit o fetiță și bărbatul, numai el își știe pornirea, a vrut să o numească Maria. Și femeia a  avut o preferință. I-au mai zis și Sara.   

             Pe cel mai lung drum străbătut în numele iubirii de un bărbat din Ghiroda, odată cu nașterea copilei, povestea a continuat să se scrie. La fel, cu destul inedit. Cum în îndepărtata Eritreea țara noastră nu are nici măcar un consulat, bărbatul, să anunțe lumea că s-a mai născut un om, a umblat mult. Voia să aibă actele de identitate necesare. Nu puțini, poate, ar fi renunțat, așteptând fără să știe exact ce. Maria Sara nu este străină de Ghiroda, așa, cât de mică este, nici frumoasa ei mamă, și când va crește și o să înțeleagă povestea, sigur o va continua. E-n firescul existenței! Tot de dragul poveștii, desigur, în numele aceleași iubiri – eternul sentiment care ne mână și ne cheamă – se va întoarce cât va putea de des la Ghiroda. Sau, poate, dintr-o zi nu o va părăsi niciodată…         

De aici, omule, începe o altă poveste…