o savarină pe bega

nu te-am tras de urechi pe

uscat pentru că ai fi greşit cu ceva

doar

de urechile umede te-am apucat pentru că

apa era atât de adâncă iar curentul atât de puternic

încât

nu reuşeam să salvez

partea prost înotătoare din mine (?!)

iar tu

te nimeriseşi pe-acolo ca un butuc

de salcie plângătoare în timp

ce eu

încercam cu disperare să ajung

pe malul opus catedralei

la o(h)

savarină pe terasă la flora – spe

rând la iubire cu frişcă… ce e ?

timişoara

mica hienă

ştiu că azi mi-a trecut

printre picioarele bicicletei

pe pietonal

un domn cu pensie măricică

un colonel sau un general

a leşinat în piaţa mărăşti pe un metru

pătat cu urină de încălzire –

globală

era şi privirea celor din jur

care nu se aşeptau la o

asemenea sfâşiere formală (?!) echivalentă

spun unii hăitaşi

cu procesul comunismlui

care nici el

nu a fost condamnat foarte clar

în savana

urbană azi doar în trecere

mica hienă

în adăpare cu apa

genunchilor în mişcare

pare

chiar pare aproape

domestică

e    f    l    u    v    i    i

uite cum bega e fluviul

cât o mie de niluri ! trece prin toate

capitalele

lumii în care trăim ca pe vremea

spaţiului vital mototolit la roşu-n sacoşe

în contratimpi euforici

şi contra

naturii acelor mărunte

lucruri din care, compulsivi (?!), am

mai păstrat

unele ghidoane de biciclete fără cartelă

răsucite ruginite sub noi

în nemişcarea atinsă de în

călecările repetate

ale lupoaicei din centru de unele triburi ! mai

colorate şi periferice

ziua-n amiaza mareelor

pluviale pe flu

viul global. exemplar.

lucruri mici

în oraşele mici, în casele mici

femeile mici fac lucruri mici, migăloase

cum ar fi : macramé – la întrecere

cu păianjenii uriaşi din micile case

din oraşele mici, din ţările mici – femeile

mici, tinere, vaporoase nu

au grija maternităţii : croşetele vanitoase, în mic

scot răul din privirea bărbaţilor mici (?!) – mari

doar cu numele, cu porecla, cu nodul

în gând – se mişcă mai repede, sprintene-s ele

femeile mici în plasele-ntinse prin colţuri

dar şi pe gură pe ochi pe urechi pe noptiere

în casele mici, în

oraşele mici, în ţările

mici ca femeile

vagonul de serviciu

pe străzi

în noaptea fără azi şi mâine

dintr-un perimat capriciu

duce pe nimeni către nimeni

duce

şi iute şi uşor ca pliciu

linge la şine ca un câine

trece vagonul de serviciu

…

pe străzi

doar umbra în supliciu

cu degetul arătător salută

la chipiul rotitor (?!)

trecerea pe şine a iubitei

în noaptea neagră ca o pâine

cu gust şi dulce şi gargar

trecerea, trist exerciţiu, în

vagonul umbră de serviciu

văzut

pe străzi atât de gol şi rar

ca ochiul care caută un zar în viciu

de aruncat odată-n lună şi

revenit cu partea bună în

susul vieţii fără felinar

…

pe străzi

se lasă noaptea şi se lasă

mulse şi pungile de plastic şi

dintr-un repetat capriciu

pungile cu anii număraţi

pungile sub ochi de peste zi

ua trecută ca şi când ar fi

lumina ca o muscă suptă des

făcută straniu în fâşii

când iute şi uşor ca briciu

se duce cu iubita clinic leşinată

vagonul –

veşnic scală de serviciu