A lor va fi Împărăția

A lor va fi Împărăția

Întâmpinată cu elogii – între alții – de Alex Ștefănescu, Daniel Cristea Enache, Ion Predescu, Viorel Marineasa și Tudor Crețu, Diana Farca s-a bucurat de un debut pe cât de aplaudat, pe atât de neobișnuit prin ceea ce a urmat: prima sa carte, La Limită (Editura Marineasa, 2015), a fost republicată de două ori: în 2018, la Editura Stylished, și în 2021, la Editura Eleprint. Al doilea volum, Spitalul de suflete, a fost lansat, tot în 2015, la Editura Stylished, și editat din nou, în 2021, la Editura Eleprint. Romanul distopic Noi doi (Editura Eleprint, 2020), a devenit în scurt timp, scenariul unui lungmetraj. În prima jumătate a lui 2021, scriitoarea a revenit cu o culegere de eseuri satiră flash-fiction cu un titlu cvasiparodic, Viaţa ca o ceapă, și cu un al treilea roman, Umbra ta. La fel de adevărat este și că Diana Farca e fondatorul și managerul companiei Editura și Agenția literară Eleprint, specializată ”în descoperirea, promovarea și publicarea de autori autohtoni în România, în Republica Moldova și în străinătate”, al Companiei Stylished Books și al Timișoara Film Society, cea care promite să lanseze, în toamnă, și producția Noi doi, ecranizarea romanului apărut anul trecut. Faptul că scriitoarea a ales să-și (re)publice de atâtea ori cărțile la propriile edituri și să le pună, tot prin ele, în valoare ține, pe de-o parte, de buna urmărire și gestionare a tirajelor și a destinului lor, din dubla postură de autor și de agent literar și, pe de altă parte, de ”specializarea” în scrierea de best seller-uri. De cărți, adică, perfect mulate pe gustul contemporan, care se parcurg ușor și care au toate ingredientele necesare pentru a satisface așteptările cititorului de azi: acțiune dinamică gen thriller, derulare cinematografică, predilect vizuală, discurs direct, percutant, nonconformist, naturalețe, sinceritate, personaje/psihologii numeroase și diverse, istorie, ideologie, melodramă, suferință, durere, seninătate, mister, aventură, erotism, senzualitate, iertare, resemnare, regăsire și, mai ales, masive pasaje cultural-educaționale, amestec de date reale și ficțiune (docuficțiune), ce ating cu precădere sfera dezvoltării personale. Altfel spus, cărți care beneficiază de acel set de strategii literare care vin din spontaneitate și instinct și sunt menite să stimuleze empatia și să țină prizoniere, de la început până la sfârșit, atenția și interesul celui ce le parcurge.

   Dacă în Spitalul de suflete incursiunea narativă se desfășura pe parcursul a șase zile (luni-sâmbătă), într-un număr egal de capitole, în Umbra ta*, acțiunea se întinde, într-o numărătoare inversă, începând cu ultima, pe durata a patruzeci de zile: ”Atât postesc creștinii – notează, spre final, Diana Farca -, se roagă iudeii pentru a primi răspuns la întrebările care îi frământă sau meditează hindușii pentru a-și trezi potențialul creativ, latent, a rupe sau a crea tipare mentale. În nenumărate religii și culturi ale lumii, atât stă o proaspătă mămică în repaus acasă, pentru a se recupera, înainte de a reveni în comunitate […] personalitatea poate fi influențată prin exerciții de scris pe o perioadă de minim patruzeci de zile, putem rupe un obicei nociv în douăzeci de zile și forma altul benefic în tot atâtea […] atât a fost ispitit Mântuitorul de deșert”. Și, am adăuga, tot în cea de-a patruzecea zi, după ce a trecut prin vămi și s-a închinat lui Dumnezeu, sufletului i se hotărăște sălașul până la obșteasca Înviere. Această explicarea a neobișnuitei arhitecturi este necesară, constituind chiar structura de rezistență a întregii construcții epice. Cele patruzeci de zile reprezintă timpul vindecării și revenirii depline la viață a protagonistului fără nume, fost combatant în Legiunea Franceză pe frontul ”războiului de uzură” din nordul Africii, ”peregrinul”, ”prăpăditul”, ”rătăcitul” salvat din apele înghețate ale lacului de la răscrucea dintre Alpii Graici și Penini, luat în grijă și tratat de călugării franciscani de la mănăstirea cisterciană din Trecătoarea Marelui Saint Bernard, la granița dintre Italia și Elveția. Ei sunt și cei care – notează altundeva Diana Farca – ”ne-au dăruit prima bibliotecă atestată documentar în România (1179), care a funcționat în cadrul abației din Igriș, județul Timiș și filiala de la Cârța, județul Sibiu”… Pe parcursul revenirii la viață, a recuperării sinelui și a memoriei pierdute, ”prizonier al gândurilor și al circumstanțelor”, stăpânit de ”obsesia trecutului”, dominat de pierderea, sub umbrela orgoliului, ”a fricii, indiferenței și iubirii”, mereu în confruntare cu sine – ”omul din vis” -, protagonistul străbate în cele patruzeci de zile calea sinuoasă către descoperirea ”omului interior” și către acceptarea propriei ființe. Un drum al mântuirii individuale ce are în prim plan viața lui Hristos. Fiecare dintre aceste patruzeci de zile  este ”o nouă luptă cu el însuși, în trecerea subtilă de la soldatul care a murit în apa bocnă a lacului, la omul vindecat care va îngropa securea războiului”. Treptat, cu ameliorări vizibile de la o dimineață la alta sub atenta și dedicata îngrijire a lui François, prevostului mănăstirii, și a doctorului Michel, beneficiind de atenția lui Pierre, îngrijitorul de câini Saint Bernard, de prietenia calmă a bucătarilor așezământului în care ”Hristos este hrănit” – Adnan și Niko, a stewardului Pascal, dar și a jucăușei Clarice, eroul recuperează pas cu pas ”timpul pierdut”: cu un tată alcoolic, părăsit, în prima copilărie, de mamă, el a fost crescut de o bunică a cărei icoană îl însoțește, ca un ecleror, pe durata întregii experiențe de recuperare a eului și a credinței în Dumnezeu. Destinul lui e un puzzle ce cuprinde secvențe din adolescența ”apăsată de lipsuri”, eșecul devastator al iubirii cu Sara, ”fetișcana cu nume de prințesă ebraică”, în urma căruia ajunge să se înroleze voluntar în Legiunea Străină, episoade din brutala viață de legionar, împărțită între severitatea rigorilor cazone, antrenamentele dure, marșurile fără sfârșit prin deșert și traiul în păcat, împănat de excese bahice, aventuri amoroase în bordelul militar controlat, răzbunări, crime și confruntări absurde. Toate la un loc, ”robii cu șapte peceți, care trasează același cerc vicios de la căderea omului în păcat, mândria, desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia și, pe alocuri, lenea”. Purgatoriul prin care eroul trece e îmblânzit doar de monahii adăpostului cistercian, la rândul lor, personaje care și-au întors fața către Dumnezeu după expriențe oarecum similare, redescoperind, în lăcașul de cult, satisfacția și bucuria nemărginită a iubirii aproapelui și a sacrificiului necondiționat pentru semeni.

   Acțiunea romanului se petrece în 2012, însă detaliul este nesemnificativ. Epicul e supus unei permanente mișcări de du-te-vino, ce anihilează cronologiile și îi îngăduie prozatoarei, pe lângă impunerea unui ritm alert care ține cititorul cu sufletul la gură de la un capăt la altul al cărții, și asimilarea a nenumărate pagini documentare, privitoare la geografia și tradițiile locurilor de la răspântia dintre Alpi și Penini, dar și la multe dintre momentele importante ale istoriei lumii, de la campaniile lui Darius, cuceririle lui Alexandru Macedon și războaiele medice, la traversarea Alpilor de către armata franceză în frunte cu Napoleon Bonaparte, și de la războiul peloponeziac și legendele greco-romane, la confruntările cu răzvrătiții din Africa de Nord și Deșertul Lut, în Iranul de azi. E un amestec aleatoriu de analogii, completări, explicații, note și ”fișe de lectură”, mai degrabă aglutinate decât impuse de logica interioară a firului narativ, interpretabile ca o mărturie a faptului că Dumnezeu transcende timpul și spațiul și că în El trebuie căutat începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, al faptelor și întâmplărilor. Dincolo de o asemenea perspectivă, împrejurarea pare a fi materializarea directă a amplului efort documentar ce stă la temelia romanului, efort de consumat în totalitate!, despre care Diana Farca vorbește într-o lămuritoare confesiune: ”Am făcut un an de studiu biblic, am vizitat cantonul Valais și valea Aosta, am studiat viața preotului misionar martir Maurice Tornay, a antreprenorului Simon Murray și a conaționalului Paul Anastasiu, pictor oficial al Armatei Franceze, date istorice puse la dispoziție de către domnul Prof. Dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara și am intervievat-o pe doamna Prof. Dr. Ruxandra Dana Chirileanu, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Timişoara, pentru lămuriri medicale”. E o confesiune ce sugerează că, aidoma eroului din roman, scriitoarea a parcurs ea însăși, după revelațiile produse de o carte a pastorului penticostal, teologului și scriitorului Vladimir Pustan (autor al prefeței romanului), complicatul drum către credință, ”purtată de furtuni” până ”să răspundă chemării lui Dumnezeu”…

   La polul opus al acestui abudent amalgam de informații istorice și culturale, amplele reflecții și trimiteri la tainele și adevărurile creștine, la normele și preceptele biblice, sunt integrate ceva mai firesc în materia epică. În egală măsură, aceasta se datorează ambianței în care se desfășoară acțiunea romanului (mănăstirea cisterciană), dar și asumării totale de către prozatoare a acestor ample detalii intelectuale și de credință. Diana Farca vorbește despre propria carte ca despre ”un roman ceștin”. Umbra ta este un roman ecumenic, în care sunt asimilate, pe lângă elementele creștine, meditații despre metanoia grecească, taoism, hinduism, și liberul arbitru. E o parabolă a drumului către credință și Dumnezeu, în care, pe lângă numeroasele citate și comentarii religioase, apar și cugetări personale pline de miez, marcate, adesea, de un difuz lirism: ”Ce judecăm se face vale, ce observăm sau trăim devine urcuș sau pierzanie. Drumul spre împlinire e pavat cu o sumedenie de rețete redundante, pe care doar iubirea le poate prescrie. Cel către sfârșit rămâne în cătușele celor apuse”…    Cu ”o biografie de prozator american” (Viorel Marineasa), inteligentă, cultivată, subtilă și convinsă de vocația ei, Diana Farca reușește să impună, prin acest al treilea roman, un stil nou, nu foarte obișnuit, de a scrie o proză ușor de citit, tulburătoare prin profunzimile de dincolo de suprafețele mișcătoare ale primei impresii.

Diana Farca, Umbra ta, Editura Eleprint, 2021