”De ce te lupți atât de mult pentru publicarea cărții lui Tomozei care până la urmă dezvăluie numai o latură, poate insignifiantă, din cariera lui de scriitor?  ” întrebarea asta , sigur în forme și formulări diferite o tot primesc de mai bine de 20 de ani…

Sau ”Alții își folosesc energia pentru propria lor carieră… tu te irosești pentru o himeră…” . Bun, ca să înțelegeți pe scurt despre ce e vorba, iată: am adunat laolaltă, recompunând din bucățele, facsimile , pagini nepublicate sau apărute în revista Cinema , o sumedenie din interviuri, cronici, însemnări despre film, regizori, actori, scenariști, aparținându-i poetului Gheorghe Tomozei( 1936-1997). Le-am pus și un titlu : Tomozei iubea filmul , căci asta era realitatea …

 Cartea s-a plimbat prin nu mai puțin de zece edituri în acești 20 de ani, în majoritatea cazurilor  exemplarul  imprimat pe hârtie a fost pierdut, sau fișierul digital pur și simplu rătăcit, din partea unor edituri  am primit un răspuns evaziv  care semăna a întrebare (am sponsori ? cu cât sunt dispusă să finanțez eu însămi  cartea lui Ghoerghe Tomozei?) de la multe din ele nu am mai primit nici un semn.

 Se părea că numai eu sesizam uriașa bogăție documentară a acestei felii de lume artistică-cinematografică:

Când  Gheorghe Tomozei începea să fie preocupat de film, era un foarte tânăr redactor, un bărbat gracil, potrivit de înalt,  cu gene lungi, negre,umbroase și o privire pătrunzătoare pe care adeseori o ascundea, cu sfială. Ceremonios, timid și curajos, deopotrivă. Politicos și arogant, deodată.Poetic și ironic. Mare iubitor de literatură, scria din copilărie remarcat  fiind de redactorii momentului, în elanul anilor de după război. Urmase cursurile Școlii de literatură Mihai Eminescu, locul unde se întemeiau prietenii și se făureau vise, locul patronat deopotrivă de statura patriarhului Sadoveanu, bântuit de geniul sacrificat al lui Niculaie din Mălini și de dirigenții cu ordine sovietice în buzunar, de îndreptare a tinerimii scriitoricești către temele realismului socialist.

Trebuie că tânărul Tomozei considera la vremea aceea postul de redactor la revista Cinema numai o escală căci el funcționa fundamental prin și pentru poezie. Însă  lumea aceea, întâi a teatrului și mai apoi a filmului, îl fascina, era o lume aparte a facerii de iluzii.

Regizori, scenariști, scenografi, operatori, actori și actrițe, toți cei implicați în mecanism, erau pentru el subiecte de curiozitate. Nu e mai puțin adevărat faptul că emoțiile lui, sângele clocotitor, copleșitoarele tulburări ale tinereții aveau să marcheze de mai multe ori intersecții mai fericite sau mai puțin fericite ale firului vieții sale cu cel al lumii actorilor.

 Dar ce înseamnă ”mai puțin fericite” pentru  generația care scria inspirată din emoție și din trăire ? Nimic.

Totul putea deveni subiect de versuri rostogolite repede, uneori prea repede către multe cărți de poezie care puteau fi atunci publicate. Editurile (ESPLA mai ales ) aveau foame de autori,  condițiile erau minimale ( în cel mai rău caz o poezie sau două care făceau aluzie la marile binefaceri ale regimului instaurat după război). În paralel cu aceste article – cronici, relatări despre filme, de la filmări ori interviuri provocate, scrise și publicate în anii 1963-1964 ) poetul Gheorghe Tomozei făcea multe alte lucruri…

De altfel toată viața a trăit în principal din onorariile primite de la ziare și reviste, scria  aproape zilnic, și dacă nu zilnic, măcar de trei ori pe săptămână în rubrici inventate și propuse de el.  

Tomozei a scris așadar enorm, mii de pagini,  la vremea aceea scria de mână cu o grafie frumoasă și îngrijită, dintr-un colț în altul al foii de hârtie, de preferat din caiet dictando. El zicea că e așa econom cu hârtia dintr-un reflex al copilului sărac, foarte sărac, ce fusese.

 Rămân mărturie pentru pasiunea lui pentru lumea filmului întâlniri memorabile cu George Vraca, Victor Iliu, cu actorii Stefan Ciubotărașu, Dina Cocea, Ștefan Mihăilescu Brăila, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Dem Rădulescu, Victor Rebengiuc, Ion Dichiseanu,Tudorel Popa,Cristea Avram, Ilarion Ciobanu,Florin Piersic,  cu Leopoldina Bălănuță, Coca Andronescu, Vasilica Tastaman, Sanda Toma,Draga Olteanu,Silvia Popovici, Florentina Mosora, Angela Chioaru, Liliana Tomescu, cu regizori și scenariști precum Liviu Ciulei, Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Elisabeta Bostan, M. Drăgan. ”Tomozei iubea filmul”, pagini restituite din anii 1963-1964,cuprinde  nu doar restituiri ci și dovezi importante într-o fișă de arhivă,  necesară, a culturii române .