Alde Ghiontac, alde Macambulea, alde Toroapă fuseseră înzestraţi de Domnul cu toate cele trebuincioase supravieţuirii, încât să-și afle locul printre oameni. Văzuseră lumina zilei la Prelunci și încă nu se știe ce soi de ființe sau lucruri întruchipaseră într-o viață anterioară, căci, de cînd se știau, ca un blestem, neamul lor trăia într-un perpetuu, nesătul,...
Timișoara 2023 – Mica Vienă, II
Acum că emoțiile Capitalei culturale încep să se stingă, intrând în felul lor, în istoria orașului, vine ceasul analizei lucide, obiective, eliberate și de partipris-uri și de obsesia programului cultural. În acest sens, vom spune, încă de la început: Timișoara nu a fost capitala culturală europeană pe care o așteptau majoritatea celor ce se țin...
Italia în opt filme, la Cinema Victoria
Institutul Italian de Cultură aduce la Timișoara, la Cinema Victoria, de joi până duminică, pentru al doilea an la rând, Festivalul Visuali Italiane. Festivalul oferă o panoramă variată, cu propuneri în forme și de genuri diferite, în care dorința de a realiza filme de autor și pasiunea pentru divertisment se completează. Iată programul detaliat: Joi...
Ziua cu final fericit
Apă rece. Și limpede… Nea Florică, mare amator de remi. Tot „Monumentu”-l cunoaște. Apare primul pe alee, cu pietrele sub braț. În urma lui, la un pas, niciodată în rând cu el, un bătrânel cocârjat, scuipându-și bojocii de-atâta tușitură după țigara ce doar a aruncat-o, se târâie gâfâind cu o plasă în care ține o...
Robert Șerban: Evadare din ashran
Piano scherzzo mi-ar fi plăcut să fiu pianist să am degetele lungi foarte lungi încât fetele și dacă nu s-ar fi uitat la mine să se fi îndrăgostit infatigabil de ele și câte oare câte nu mi-ar fi cerut duioase și absurde mâna? Evadare din ashran mi-a spus că o dată la 10 luni merge...
Avatarurile Dragonului meu de pluș, Amiar
Nu mi-a spus nimeni povești în copilărie, nici n-ar fi fost cine să aibă acest imbold miracol. Fusesem de timpuriu înstrăinată, „dată de suflet” la o mătușă, iar maică-mea era la sute de kilometri depărtare, undeva la țară, femeie tânără și singură, la munca grea de la câmp, unde oricum nu cunoștea răgazul să alinte...
Însemnări critice și opinii de lectură într-o carte din Țara Almăjului
E destulă patimă pentru „metafora locului ideal” în scrisul Marianei Pâșlea. Nu de mult, profesoara stabilită în Țara Almăjului banatic, după anii de pregătire filologică din Iași, își încearcă, în textură diafan-confesivă, condeiul într-o carte captivantă, ceva între nivelul cognitiv-eseistic, memoria activă și recuperarea experienței unor scriitori cu biografia arondată Banatului istoric. Lectio profana (Timișoara,...
Centrul de detenție Lyon Saint-Exupery
(fragment) Centrul de detenție seamănă cu o închisoare în toate aspectele, de la poarta exterioară, pe care militari înarmați o închid în urma noastră după trecerea mașinii jandarmeriei. De jur împrejurul curții se ridică un gard înalt terminat cu mai multe rânduri de sârmă ghimpată. La intrare, un militar cu care încerc să vorbesc în...
Cu domnul Cantemir despre Poetul Autohton…
…întru mai dreapta cinstire a lui Nichita Stănescu (1933, martie, 31 ‒ 13 decembrie 1983), primul preşedinte al Republicii Mondiale a Poeziei… Poetul Autohton muşcă absolutul în gură de rai, Enciclopedicule, şi devine nemuritor. Prima oară l-am văzut prin inima peşterii, venind călare pe ursul stelei polare, să prindă taifunul de coarne… Pe-un picior de...
Poezia ca spectacol
Silviu Dudescu este, mai întâi de toate, o persoană foarte interesantă. Economist de profesie și actor de vocație, Silviu Dudescu a trecut recent printr-o experiență-limită, o boală grea pe care cred că a învins-o în primul rând datorită naturii sale puternice și tonice. Poezia sa, care a trecut până astăzi prin varii “purgatorii”, inclusiv prin...









