Prin Perdele mişcate de vânt, piese din dominoul comunist, Doina Magheţi a scris despre cei care au trecut, în anii ’80, frontiera. Despre cei care au fost împuşcaţi, fiindcă au forţat graniţa. A vorbit şi cu urmași ai celor executaţi, dar a găsit şi dintre cei care au „apărat” frontiera. A primit premii pentru cărţi – pentru volumele scrise, singură şi în colaborare cu un jurnalist din Germania- a primit, cum zic, foarte multe premii. A urmat o carte despre cel care a condus mişcarea de rezistenţă din Banat. Doina Magheţi a fost ofiţer, a condus trupe şi, după 1989, a început să scrie. De fapt, ea publica frecvent poezie în revistele militare.

Cartea despre care vorbim acum pe larg, Prin perdele mişcate de vânt, este o autobiografie de ofiţer, de jurnalist, a unui scriitor. A unui autor care îşi aminteşte şi retrăieşte evenimente importante. Evenimente semnificative, activând ca jurnalist, la cutare şi cutare publicaţie din Timişoara. A devenit şi om de teatru, fiind sufleor la Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timişoara. Pe aceste relaţii speciale vorbeşte despre mari actori, despre piesele de teatru în care s-a implicat, nu numai ca sufleor, ci şi ca autor de piese de teatru. Prin perdele mişcate de vânt este o carte importantă despre jurnalele din Timişoara, despre momentul 1989, al revoluţiei, dar şi despre aventura teatrului timişorean. Ne rămân şi câteva portrete deosebite ale actorilor importanţi din teatrul timişorean, pe care am început să îi uităm.

Prin perdele mişcate de vânt, piese din dominoul comunist este o carte autobiografică, dar şi o cronică a istoriei noastre imediate, a istoriei de lângă noi.

(A consemnat Dumitru Oprişor)