Denumirea de cenaclu, în limba română, a venit pe filieră franceză, (fr. cénacle), de la exemplul grupării literare din jurul lui Victor Hugo, cel care, în 1827, organizează Cenaclul (Cénacle), ca o trecere de la literatura de salon la o reunire a artiștilor parizieni și provinciali, generând romantismul. Dar istoria termenului mai are o determinare istorică, prin asocierea cu termenul latin cenaculum, camera în care era servită cina (lat. cena), ceea ce în religia creștină devine sala unde are loc Cina cea de Taină, redată prin celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci, denumit chiar Cenaculum (it. Il Cenacolo).
În literatura română cenaclul are tradiție literară și este o practică onorantă pentru toți cei care au vocația scrisului, debutanți, ori scriitori consacrați. Amintesc doar câteva repere: Junimea, în secolul al XIX-lea, unde sub privirea exigentă a lui Titu Maiorescu puteau fi întâlniți, între mulți alții, Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, ori Ion Creangă; Sburătorul, îndrumat și găzduit la el acasă de către Eugen Lovinescu, unde au participat marile personalități literare românești din prima jumătate a secolului XX; Cercul literar de la Sibiu; Cenaclul de Luni de la Casa Studenților din București, unde au s-au afirmat, după 1977, în prezența unor autentice spirite critice, în primul rând a lui Nicolae Manolescu, reprezentanți de frunte ai generației optzeciste. În România se poate vorbi de apariția unei adevărate mișcări cenacliste, cel mai adesea în universități, licee, sau în medii intelectuale urbane, de obicei, în care ne regăsim și azi mulți dintre iubitorii de literatură, scriitori și cititori deopotrivă. Și nu doar în literatură, ci și în artele plastice, muzică etc. au apărut cenacluri. La Timișoara amintim unul dintre cele mai longevive cenacluri studențești din țară, înființat în 1958 și numit din 1965, după numele prozatorului ardelean, iubitor de Timișoara, „Pavel Dan”. Complementar acestui cenaclu s-a înființat recent, sub egida filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor din România, un nou cenaclu cu numele regretatului critic și istoric literar Cornel Ungureanu, trecut nu cu multă vreme în urmă în eternitate. La ceas de seară, în fiecare zi de joi a primei săptămâni din lună, se va petrece acest important eveniment pentru viața literară din Banat. Despre prima întrunire din 2 aprilie 2026 au apărut relatări in Ziua de vest, în Reșița literară, în revista UZPR, toate remarcând constituirea acestei noi comunități literare bănățene ca pe un eveniment deosebit, cu o sală arhiplină, din moment ce au fost mulți participanți care au stat și în picioare. Invitații întrunirii inaugurale au fost poeții Izabela Radosevici, autoarea unui prim volum primit favorabil de critica literară și de Costel Stancu, poet consacrat drept unul dintre cei mai talentați ai generației sale. Lectura din creațiile lor a fost însoțită de comentarii aplicate, interesante, specifice unui autentic laborator de creație.
Robert Șerban, inițiatorul înființării cenaclului, în numele Comitetului de Conducere al filialei, exprima dorința firească de a spori „dialogul literar profesionist, centrat pe text, pe argumente critice, un loc în care literatura să câștige în calitate, în simpatie, în cititori și autori.” A dezvoltat, de altfel urmat și de ceilalți vorbitori, un elogiu al personalității lui Cornel Ungureanu, spirit critic tutelar al geografiei literare românești. Este de menționat participarea, în calitate de invitată la întrunirea inaugurală, a doamnei profesoare Ungureanu, soția criticului. Scriitorul Marian Odangiu a relevat semnificația evenimentului:”Acest cenaclu are șansa de a deveni un spațiu de dezbatere literară generos și viu”. O precizare programatică a formulat domnul Mircea Mihăieș : ”Cenaclul este cea mai democratica formă de întâlnire literară. Stăm sub spiritul tutelar al unui mare critic, cel care ne-a format și ne-a încurajat să ne urmăm vocația. În vremuri tulburi este esențial ca vocile scriitorilor să se facă auzite.”
Comentând poeziile citite de către Izabela Radosevici și Costel Stancu au formulat sugestii pentru o viață activă a cenaclului, idei interesante, utile, în laboratorul de creație, prilej de reflecție pentru toți participanții: Adrian Dinu Rachieru (pledoarie pentru autoexigență), Marcel Tolcea (opinii cu tâlc despre condiția scriitorului), Eugen Bunaru (gânduri din experiența de cenaclu), Radu Cernătescu, Gheorghe Jurma, Borko Ilin, Paul Purea, Liubița Raichici, Daniela Văleanu, Cornel Secu, Nicolae Sârbu, toți cu analize pertinente referitor la textele citite.
Proiectul acestui cenaclu este unul de durată, care acoperă o necesitate: reunirea creatorilor de literatură pentru a se confrunta valoric cu cititorii cei mai avizați, scriitorii înșiși. Este cadrul unor confruntări de idei, de validare a propriilor creații, o evaluare, reevaluare și autoevaluare a literaturii autentice, a impunerii în mediul literar a talentului și vitalității creatoare.
Sala mare a Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România este noul cenaculum al reunirii la festinul literar lunar al iubitorilor de literatură nu doar din Banat, ci și de oriunde vor veni și vor dori să participe. Prima întâlnire a dovedit, prin numărul participanților, durata întrunirii, calitatea opiniilor, interesul și energia participanților că înființarea cenaclului literar, inspirat și pe drept denumit „Cornel Ungureanu”, era o necesitate, o așteptare, care, iată, a devenit realitate.
Să fie într-un ceas bun!