Poema: risipă de mir peste pagini virgine

La locul ei pe măsuța din colț

Între coperțile sale, virgină

Zace Poema (iar pe fotoliul ca un infoliu

Se lăfăie Cititorul, urmându-și zorul

Ostoind dorul: dorul de carte,

Nemuritorul…

Muncit de fantasmele Poeziei

În huzur și uimire

Urcat în podul de la mansardă, printre hulubi

Și hulube,

Alternând stările lăsându-și îngrijorările

Poetul stă țeapăn și gânditor la masa

De lucru…

Angelic- elegiacă, Poema

Se naște ca o proiecție

A autorului ei: chip și asemănare –

Risipă de mir, ca aceea din casa lui Simon Leprosul

Din Betania antică (Iar el

Pierzându-și simțul măsurii/al scriiturii

Ajunsese de mult la cheremul ei (al muzei)

… Poema noastră mereu

Este de găsit pe biroul Poetului –

Sau mai degrabă uitată pe acel fotoliu/

Infoliu – ea cochetează cu Cititorul

Apt-și-apter (sută la sută era

Inginer!), cel pe care doar cartea –

Dorul de carte îl ține mereu

Mai departe de moarte!

Poema: aubadă sau alboradă; Serenadă în zori

Se înroșiseră bine genele zorilor – tot cerul

Câmpiei: văile viile… simfonia albastră urcată

Până la nori

Când la fereastra iatacului princiar

Trubadurul înalță spre stele

Aubada-lambada…

O alboradă sonoră în zori

Scrisă pe cer semnătură de stele

Trimisă

Către planetele cu inele

Surprinsă și fâstâcită

Poema ascultă

Serenada din zori

Pictorial sonor de rune – o scriitură

Austeră, de astre: discursul peripatetic

Curgând ca un flux luminos de sunete, din

Chitara menestrelului Cititor

Metafore metapoeme zorzoane

Și serenade alunecară

Ca un vin franțuzesc uleios

Pe gâtul dipsomanului nostru,

Trubadur/menestrel…

Iar Poetul, legatar al Poemei

Sub un cer răbdător

Încearcă sub soare imersii și zboruri

Alături de Cititor

Poema: o navă rară pe marea amară

„Deocamdată, ca să dau semn că-s atent/ am trimis curajoase, în avangardă/ câteva trupe elegiace…” (Ion Pop)

Era o vreme când marea se întindea –

Poseda ducea în siajul ei

Întreg imperiul lui Poseidon…

Apele toate: cele de sus și de jos

Față de dânsa marea de-acum,

(Mare Nostrum) e-un biet potir luminos

Pe nava Poema-mbarcat navă rară

Poetul pe mare dezvoltă

Rămurișuri de sens: o pădure

De valuri fremătătoare, insule de corali

Madrepori din Sierra Madre și stele

De mare (trupe elegiace trimise

În recunoaștere)

… Mare pe care

Din când în când o stâncă albastră

Și solitară

Pulsează ritmic,  trece semne de timp

Peste noapte, fragranțe și șoapte (adesea

Se află la doar o bătaie de inimă

De-un marinar-Cititor)

Pe nava Poema-mbarcat

Pe-o mare amară, Poetul

Urmează Calea Leviathanului, cea

„ca pletele unui bătrân”, alături cu vântul

Care cutreieră marea,

Cu pădurile ei de catarge; din când în când

Din adâncuri răzbat gemete mute

De suflet estropiat: marinar sau soldat

Vântul adună marea la sân

Marea… angoasa ei luminoasă

Transportă pe valuri balade

Legende sau epopei – Cititorul

E un copac singuratic pe-o insulă-n larg,

Corabie fără catarg, iar marea

Alergând pe aleile bolții fără temei –

Marea nu se simte „în apele ei”…

Purtător de cuvinte, Poetul

… Le duce în spate (pe toate)

Ca un țăran sarcina lui de ferigă

Din pădure – le poartă

Ca țărăncile afine mure

Din poartă în poartă –

Metafore tropi figurine de stil

Poetul ne vinde și ne impune

Subtil – îmbină amorful cu armonia

(e un biet bibelou respirând,

Care secretă – în cel mai mare secret

Poezia…)

În aceste condiții Poemul

E-o încercare/încercănare

De vorbe

Zburând peste lumi nevăzute

Cum asfințitul e un dezastru însângerat

Peste (c)ulmi – răsăritul

Apus întors fără tors

Cu hotărârea purtătorului de cuvânt

(Cuvintele sale – verbe itinerante, negustori

Ambulanți)

Poetului, potecile toate

I se aștern în cale… în vreme ce Cititorul

Întins pe burtă cu cartea sub nas

Măcăie-ntruna la rime,

De parcă

Poema ar fi o parcă

Poemul carnavalesc burlesc & rocambolesc

Insipid și aseptic, Poemul nostru

Carnavalesc pare un fonograf ce repetă

Marile teme și apoteme

Odă-și-palinodie (hormonii

Lui în cascadă au pornit-o pe stradă…)

Ieșit din tipare, proaspăt scăpat din neant

El prezintă marcate

Și pronunțate trăsături

Eleate

În demersul său liric reușește

Doar spectaculoase grimase

Iar versurile iată-le curg

Pe bandă rulantă, ca gloanțele

Expulzate din magazia

Unei vechi carabine, pe țeava

Cu ghinturi (sau luna pe crug)

Poemul – cel care, spuneam

Prezintă marcate trăsături eleate

Face întruna grimase spectaculoase –

Cei doi (Poetul și Cititoarea)

Ochi în ochi gură-n gură,

Ca doi vechi combatanți – se măsoară

Ca niște dușmani deveniți prieteni

În ani… Poetul repetă

Marile teme frazele muzicale: un patefon

Pentru Cititorul afon…

Poem pluvial (o mare luată val cu val)

Pe-ntinsele mări Poema desfășurase

valorile sale: ore ale splendorii

(Marea cu tandrele sale orori

Prăpăstii pline de muget): valuri-valori

Idealuri… aspectele sale ontice

Pontice-și-anacreontice

Poema urcă spre stele cu valul, urmează

Aritmiile – euritmiile, un muget

Ca acel a mii de cirezi cornute (sau poate

Mai multe…)

Și tot așa, în Poemul meu pluvial

Tăvălugul de ape

Mătură totul în cale, cu aluviunile

Digresiunile sale (duce cu chiar planeta

La vale!)

Poetul călătorește pe maluri

Cu viața sa încărcată de mari neliniști

Resturi de tângăt și dor

Ca un cargou încărcat cu baloturi

De versuri: poem migrator

Tot astfel, un abur ușor

Se ridică pe Terra dimineață de dimineață

Ca înainte de vechiul Diluviu

Când planeta era învelită (în loc de ploaie)

De aburi și ceață, iar oceanele

Curgeau unul în altul Precum un fluviu