Ajuns, de curând, după Patru Nobile Adevăruri – scurt eseu de filosofíe indiană și Coarda arcului, la cea de-a treia carte*, Alexandru Colțan se remarcă nu doar prin complexitatea formației intelectuale (este Licențiat și Master în Filosofie, Master în filosofia științei la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, a parcurs un Curs postuniversitar de Informatică distribuită la Facultatea de Matematică și e Master în Managementul Resurselor Umane, la aceeași Universitate de Vest din Timișoara), prin perseverența prezenței publicistice, ci și prin dimensiunea teoretică, reflexivă a descinderilor sale în universul paralel al cărților.

Alături de cele două volume de critică literară – Coarda arcului și Realitate și cercuri, apărute în 2024 și, respectiv, 2026, el a publicat – aparent fără nicio legătură cu întregul context -, o foarte interesantă analiză a tipului indian de gândire în/pe marginea celor patru adevăruri nobile din religia budistă (Înțelegerea condiției umane, Cauzele suferinței, Speranța Salvării și Eliberarea), intitulată Patru Nobile Adevăruri. Scurt eseu de filosofie indiană. O explorare dinspre paradigma greco-latinității către concepția hindusă, pusă, pentru răgazul unei clipe de meditație, la dispoziția căutătorilor de adevăr cultural și filosofic, atrași de deconcertantele similitudini și, îndeosebi, de profundele diferențe dintre cele două teritorii culturale și spirituale, dintre filosofia indiană și creștinism, așezând totul sub umbrela unei întrebări esențiale, formulată, pe urmele lui Mircea Eliade (”suntem forțați – europeni și ca neeuropeni – să gândim în termeni de istorie universală și să făurim valori spirituale universale?”) astfel: ”Să fim oare predestinați sintezei, chiar și în privința vieții religioase?”

Cele două cărți de critică ale lui Alexandru Colțan adună la un loc cronicile și recenziile apărute, între 2019 și 2023 în Orizont, România literară și pe platforma LaPunkt.ro. Ele au o premiză comună: în toate demersurile sale, criticul e interesat până la obsesie să descifreze Realitatea, termen cu multiple conotații și generoase deschideri, spațiul mental al autorului, suflare de viață care se propagă către lectorul cărții. Spirit reflexiv, bine înarmat cu lecturi cuprinzătoare din literatura teoretică și filosofică a lumii, cronicarul se întemeiază pe un Adevăr care stă la însăși temelia demersului său: Viaţa, ca Realitate primordială ce se dezvăluie prin forme multiple ce converg spre un sens unificator. Denominat social, concept filosofic și psihologic totodată, Realitatea este un dat ontologic și gnoseologic; iar Realitatea literară: ”nu mai privește opera in integrum, ca rezultat cumulativ-calitative, cultural, al unui efort de o viață, ci produsul în sine, opera oglindă, cu toate atributele și efectele sale. Acest fel de Realitate nu reformuleaă, simplist Lumea material-psihologică din care se hrănește […], ci o interpretează, modelând-o în chipul unei Lumi posibile, cvasiautonome!”. Literatura e o știință a sufletului menită să revrăjească lumea, iar cărțile sunt cercuri concentrice în jurul aceleiaşi întrebări: ce înseamnă să fii în lume şi să trăieşti realitatea prin literatură? Titlul volumului Realitate și cercuri face trimitere tocmai la această mișcare cu dublu sens: spre Realitatea literară (o lume posibilă, revelatoare) – şi spre Cercuri, ca simbol al perfecțiunii și al repetiţiei creatoare, al aprofundării sensului prin care lectura şi viaţa se oglindesc reciproc, miza fiind, evident, împlinirea lecturii ca experienţă existenţială decisivă, în care, prin intermdiul cărții, scriitorul și cititorul aruncă unul asupra celuilalt o intensă și revelatoare lumină.

Profunde, empatice, descinderile lui Alexandru Colțan printre cărți poartă inevitabil amprenta aceste dorințe de a descoperi și valoriza Realitatea multistratificată, mentală, ficțională făurită de scriitori. O Realitate care deschide, deopotrivă pentru critic și pentru lectorul obișnuit, nesfârșite poteci către eul oglindă. Scriind cu egală fervoare hermeneutică despre poezie, proză, teorie, critică și istorie literară, eseistică, memorialistică și dramaturgie, Alexandru Colțan combină cu eleganță analizele concentrate pe Operă cu trimiterile și conexiunile în/cu spații cuturale dintre cele mai diverse. Analiza de context, cu interpretarea sui generis a individualității cărții, într-o intensă meditație asupra nivelului ei valoric și asupra poziției ocupate de autorul ei în literatura de azi, e, întotdeuna, solidară cu profunzimea decriptării intimității demersului ontologic, social, filosofic, psihologic și  gnoseologic prin care scriitorul (poetul, prozatorul, criticul, eseistul, memorialistul dramaturgul) lansează către cititor punți de apropiere, de autoînțelegere și autoasumare.

La fel ca în Coarda arcului, și în Realitate și cercuri, textele critice selectate de autor sunt ordonate în trei categorii: Poezie, Proză și Interviu, eseu, memorialistică, teorie literară, dramaturgie. Genul din urmă, nou în sfera de interes a criticului, este acoperit de o inedită și foarte pertinentă analiză a dramelor istorice din volumul lui Ion Jurca Rovia, Îngeri de sânge (2024). Alexandru Colțan scrie cu pasiune și aplecare despre poeți, precum Nicolae Prelipceanu (Ce să mai sperăm), Emilian Iachimovschi (Pe mări interioare), Ion Pop (Sfaturi utile), Traian Ștef (Spații transparente), Adrian Alui Gheorghe (Cartea exilurilor), Lucian Scurtu (Lucyan, fiul mărului),  Gabriela Gheorghișor (Cartea trecerii), Attila Sántha (Cronica negră) ori timișoreanul Petru Ilieșu (Când totul e magie), despre al cărui excepțional volum din 2025, Teritoriile de inițiere, notează, în final: ”Oare trăim, cu toții, într-o dioramă care, datorită numărului de planuri, ne dă certitudinea Realității? Această poezie vizuală, rafinată, își răspunde singură, întorcându-ne, de la sfârșitul volumului, către benedicția imprimată pe coperta întâi”: o stranie imagine în oglindă, răsturnată, a turlei unui lăcaș de cult.

Secvența consacrată prozatorilor debuteză tot cu un timișorean, Tudor Crețu, despre al cărui roman din 2023, Alexandru Colțan consemnează cu acuitate: ”În narativul moale, buretos, protestul underground, (auto)erotic, al prozei beat, se acoperă cu vegetația narcoliteraturii, douămiismul argotic intră în comunicare cu autenticismul post-eliadesc de tip call, fantasticul capătă rezonanțe ortodoxe și gotice”. Pagini remarcabile sunt consacrate cărților semnate de Angela Martin, Traian Dobrinescu, Alina Gherasim, Ioana Bâldea Constantinescu, Gabriel Chifu, Hanna Bota, Doru Antonesei și Mihai Zamfir și Petre Barbu. De un comentariu consistent beneficiază pseudojurnalul lui Lucian P.Petrescu, Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel (2024), dar și confesiunile repovestite ale lui Florian Mihalcea din 7 povestiri despre Apocalipsă (2025)

Cronica la volumul lui Dorian Branea Patria pentru ceilalți (2023) deschide cea de-a treia secțiune a cărții, urmată de o consistentă descindere în mozaicul de dialoguri consemnate de Robert Șerban în Raidul poeților. 72 de interviuri: cartea – comentează Alexandru Colțan scoate în evidență vitalitatea/vivacitatea unei literaturi – cea de azi – care s-a dezvoltat în pofida vitregiilor și lipsurilor la care a fost, continuu supusă. De atenția criticului se bucură și Horia Al. Căbuți, Marta Petreu, Daniel Cristea-Enache, Theodor Paleologu, Ovidiu Pecican, Cristian Crăciun, Lucia Corrain, și, nu în ultimul rând Alexandru Ruja și Marcel Tolcea, al cărui portret polifacetic (sic!) al ultimului avangardist, Marcel Avramescu e abordat de critic în cheia unei lecturi multiple: detectivistic-romantice, ironic-postmoderne, dar și spirituale și chiar mitologice.

Alexandru Colțan aparține unei noi generații de tineri critici și eseiști promovați cu generozitate de revista Orizont. O generație din care fac parte Adina Baya, Grațiela Benga, Florin Budac, Mădălin Bunoiu, Cristina Chevereșan, Alexandru Colțan, Gabriela Glăvan, Robert Lazu, Alexandru Maniu, Alexandru Oravițan, Dana Percec, Nona Rapotan, Raul Săran, Daniela Șilindean, Ciprian Vălcan ș.a.: scriitori trecuți de pragul primei tinereți, al euforiilor de tot felul, al elanurilor necenzurate. Maturi, deci, vorbitori de două-trei limbii străine, întemeiați pe o serioasă știință de carte, ei circulă nonșalant, fără timorări, prin țară, prin Europa și prin America, și care se mișcă degajat în universul pluriform al vieții culturale de aici și de aiurea. Obțin premii naționale și internaționale, au o notorietate care a trecut de multă vreme dincolo de granițele țării. Sunt prezențe remarcate și remarcabile în publicații internaționale, au o voce care impune atenție și respect. Îmbinând flexibilitatea criticii de întâmpinare cu abordarea academică, cercetarea de context cu deschiderea spre respirația comparatistă, Alexadru Colțan este, de departe, unul dintre cei mai semnificativi dintre acești critici tineri din literatura de azi.

*Alexandru Colțan, Realitate și cercuri, Editura Junimea, 2026