Forumul Mondial al Holocaustului, care a avut loc la Ierusalim, unde au fost prezenți zeci de șefi de stat și guvern, a readus în fața omenirii ororile nazismului din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Urmărind informațiile de aici, mi-au revenit în memorie imaginile cutremurătoare de când am vizitat, cu ani în urmă, zona aflată în apropierea localității Ketrzyn, de pe teritoriul Poloniei, din ținuturile Varmiei și Mazuriei, unde Hitler își stabilise, sediul alături de ajutoarele sale Himmler, Goring, Gobbels și a altora, pentru a conduce acțiunile de război. Cea mai groaznică imagine de aici, care mi-a cutremurat ființa, a fost buncărul lui Hitler, ale cărui ziduri aveau grosimea de doi metri, intitulat „Bârlogul lupului”. În timp ce el mânuia frânele nazismului de aici, în lagărele de exterminare din sudul Poloniei, de la Auschwitz și Birkenau, mureau sute de mii de oameni în chinuri groaznice, trecuți apoi prin focul crematoriilor. După ultimul bilanț și-au găsit sfârșitul aici aproape 1,1 milioane de persoane, în marea majoritate evrei.
Privind „Bârlogul lupului” cu inima strânsă de cruda sa istorie, am mai aflat că după atentatul împotriva lui Hitler, care a avut loc chiar înăuntrul său, au fost executate 5000 de persoane bănuite de organizarea acestuia. Hitler s-a ales doar cu câteva răni superficiale datorită mutării, întâmplător, a servietei în care era bomba, în spatele unei mese de beton care a amortizat explozia.
În fața unor astfel de ruine ale crimelor, nu am putut decât să cad în mirare uitându-mă spre cer. Am realizat că imensele ziduri dislocate, după ce buncărul a fost aruncat în aer în 1945, de aceeași mână care le-a construit, înmagazinează sufletele dispăruților, vorbindu-le celor care trec pe aici de cruzimea nazismului.
La un moment dat, un copil s-a apropiat de buncăr. Ținea în mână un băț și l-a rezemat de zidul acestuia, aplecat din temelii. Am luat această imagine ca pe un simbol al fragilității și al gândului că astfel de ziduri ale morții nu trebuie să mai apară niciodată.