Era vineri, trecuseră două zile de Ziua Luceafărului. La căminul cultural din Giarmata Vii, ce îi poartă numele, veniseră să-l sărbătorească pe poet câteva zeci de oameni. Invitația, și de această dată, fusese făcută de Silviu Lombrea, un moț așezat în acest sat de câmpie. Bărbatul acesta, încercat fiind în vremea din urmă, aflat chiar în cumpănă, nu se dezminte: iubește poezia. Au trecut 24 de ani de când, negreșit, pe propriile spese, îl sărbătorește pe poet. Numai el știe cum face să adune la cămin poeți, oameni de cultură care, prin ce fac și spun, vreme de două ore, aduc un omagiu Luceafărului, spiritului  creator  românesc.

         Invitația era pentru ora 17, dar în ziua aceea de vineri, către seară, se lăsase  un ger năpraznic. Parcă venea dinspre câmpia aflată aproape și se oprea aici, în centrul satului Giarmata VII, care ține de Ghiroda, și nu mai găsesea calea să iasă din sat. Și să se ducă, printre străzile frumos aliniate, cu case moderne, până dincolo de așezare, în pădurea ce, aproape, stă neclintită. Până și organizatorul, domnul Lombrea, se uita des la ceas, că trecuse, deja, sfertul academic… ”Vine lumea,  nu mă lasă singur. Tot satul știe, de un sfert de veac, că în timpul acesta îl sărbătorim pe Eminescu”, spune domnul Lombrea.

         Ca la un semn, cele aproape o sută de scaune sunt ocupate. Își ocupă locurile și scriitorii invitați, care vor recita din propria creație sau vorbesc despre viața și opera lui Mihai Eminescu. Doi actori de la Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara recită, deschizând. astfel, seara eminesciană. Doamna directoare a Școlii Gimnaziale din Ghiroda, profesoara Claudia Vlaicu, a adus un grup de elevi, iubitori de poezie, care recită, spre încântarea asistenței.

         Între spectatorii din sală destui sunt  prezenți, în fiecare ianuarie, de 24 de ani, fără întrerupere. Cel mai împăcat rămâne domnul Lombrea care, când simte că e cazul,lipsește puțin, se duce să mai ”miște” ceva. Prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu, decanul de vârstă al grupului de scriitori veniți la Giarmata Vii, deschide dialogul cu sala. Știut pentru plăcerea de a se mărturisii captează repede atenția asistenței, nu doar prin ce spune, ci, mai ales, cu verva sa inconfundabilă. La rându-i, poetul și criticul literar Marian Odangiu face o seamă de aprecieri, multe inedite ori mai puțin știute, care, final de manifestare fiind, crează un moment ce pune în evidență două ceasuri, dedicate Luceafărului, trecute atât de repede.