Glosalm de Răpciune
Timpul mai ferice, focul din horincă,
sacra mea sighincă vor să se explice…
De-mi dai o elice, ţi-aduc o junincă
de jertfit, palincă – doar cerul îmi zice:
„Zboară dintre brice, jar pune-n tilincă…!“
Îţi mai torn pelin că – peste cicatrice –
zilele-s arnice, tufănici-burice,
că-n răpciune este must şi pentru-opincă,
must-rege-rubin, că-i de-oglindiri celeste…
Cine să-mi conteste peştera adâncă;
ai crezut vre-un spân că-şi duce robii-n creste:
nu-i dar mândra veste c-au tării de stâncă…?
Mai ştiu vremi agreste, tresărind sub râncă,
mai văd lumi ce încă de vii se mănâncă
şi-arici – din turbincă – puşi să tot explice
timpuri preaferice, beţii de lozincă…!
Glosalm de Brumărel
Maşină de tunde iarbă, piei de nurcă,
seină de burcă se găsesc pe-oriunde…!
Galbene secunde-n frunze-mi dau de furcă:
brumărel le-aruncă-n codri, fără funde,
luna le ascunde-n pene – doar de curcă…!
Spectrul se bifurcă printre stânci rotunde,
în abis pătrunde, brazi ducându-n cârcă,
ursu-mi face-o tumbă, în grota-i s-aburcă,
blana îşi descurcă pentru Urse-n rumbă…
Vânăta-mi porumbă vrea-n raze s-adoarmă
departe de-alarmă, de tot ce-i incumbă,
cu visu-n tulumbă, cu-armă ce tot sfarmă…
Când firea se-mbumbă în cerească larmă,
când peste cazarmă alb zboară columbă,
mări – de nu te-ncurcă –, murmurate unde,
cu maşini le tunde, dacă nu se spurcă…!
Glosalm de Brumar
Mărul cât Edenul, ori aeroplanul,
aurul, varanul tot cer oxigenul…!
Eu, dacă pierd trenul, nu mai văd vulcanul,
lavo-toboganul, timpul, pliocenul…,
n-apuc nici catrenul ce-ţi cântă gotcanul…!
Clipa-mi toarnă anul, clipa-mi dă desenul,
aripa, antrenul, arcul, buzduganul,
acul de brodează, de-aţâţă elanul,
aurul, sau banul de ceruri brăzdează…!
Bruma – chiar de-i brează – zebre va să-mi culce
într-un plai mai dulce, plai ce-mi constelează
brazii cu sfârlează, ceruri să-mi inculce…
Du-te-n Bobotează, vezi-l pe Neculce,
dă-i din vinul dulce până când visează:
prindă-ni-l găianul, merii cu Edenul,
mai tot oxigenul, ori aeroplanul…!
Glosalm de Ler-undrea
Stele de pe casă, mireasă şi rege,
neaua de pe lege-mi fac nunta-nţeleasă…!
Floarea de-avrămeasă rănile-mi tot drege,
dacă mă alege sfânt-aurăreasă,
sublim-vaporoasă – se subînţelege…!
Nu dintre ciomege, mi-e-armura culeasă,
în rănirea-i deasă ca de-un vicerege;
rănirea-mi celestă nu-i din cele blege,
de-a se reculege, punându-şi doar vestă;
pare, poate,-agrestă, de-i zăriţi edemul,
când intru-n rustemul cosmic, de v-atestă:
n-am fost la fiestă, n-am purtat blestemul…!
Soartei mă contestă de-am turtit eu semul
peşterii din ghemul gordian, de-o gestă…!
Cine mă-nţelege are loc de casă:
neaua mi-e mireasă, mire-i sunt, nu rege…!
Glosalm de Gerar
Creier, cap de munte, bradu-n cearcăn-luncă,
neauă de-ochi de pruncă mi-arcuiescu punte…!
Suliţi mai mărunte – ori mai mari – m-aruncă
soarelui poruncă, rază, sau grăunte,
făt-frumoasă frunte, întru sacra-i muncă…
Oul din ieruncă poate că de unt e –
frunze ce-l vând crunte-n argilă s-aruncă,
s-aprind-rug pe urmă cu lemn de gorun, că
stele-s în speluncă şi-n aramă scurmă…
Nu căta în urmă la nicio secundă,
chiar dacă-i pui fundă şi deochi se curmă:
treci la trap de gurmă, Pegaşi iuţi ţi-adu-ncă…!
Pe-a sorilor turmă horboteşte-mi undă,
stea-dublă-mi inundă, fulgeru-mi scufundă;
neauă-albastră-pruncă, în punţi multe, pun-te,
de-ai creieri de munte, de-ai brazi-ceruri-luncă…!
Glosalm de Făurar
Trenu-n alba-mi gară, iarna-mi cea mai rece,
zebra – să îşi frece viscolul-negară…!
Joia mă însoară printre cele-aztece –
piramide-s zece, sânge curge-n ţară,
plugu-n oase ară: Ecce Homo, ecce…!
Ei mi-s doisprezece, Unu-i focu-n pară,
ceruri mi-s de zară: de-a mă naşte-mi trece –
nu-n lan cu mălură, nu-n iesle-moece,
nici printre toltece de-au răsură-n gură…!
Naşte-mă-n velură, sub viţă de vie,
cât natura-i vie, fără chip de ură,
fără tevatură: Hrist-lacrimă-n vii e…!
Vremea asta sură s-aibă must să-nvie,
roi de-albine vie ochilor de mură,
zebre să-mi tot plece-n viscol de negară,
trenuri ducă-n gară fulgii, neaua-mi rece…!