Exerciţii de prim ajutor

pe iarba din parc
un grup de tineri învaţă
să dea primul ajutor

o fată slabă cu părul castaniu şi lung
pare moartă
ceilalţi o privesc
stă-ntinsă şi zâmbeşte
la fel cum cei plecaţi prea repede din lume

trecătorii se opresc în loc
se uită şi nu-nţeleg
ba câte unul strigă la cel care
exersează respiraţia artificială
ridică-te de pe ea imediat
că vin şi-ţi rup gâtul

lângă mine
pe bancă
s-a aşezat o vrabie
o cunosc
vrea să-mi ciugulească din palmă
dar nu ştiu de ce îmi ţin
ca niciodată
pumnii atât de strânşi

Chilugul

mă uit înapoi cu aviditatea
cu care-mi privesc capul în oglindă
când frizerul mă tunde chilug

îmi vine să râd
îmi vine să pun mâna
mă studiez atent
mă-ntorc într-o parte şi-n alta
de parcă aş spera să mai găsesc
un smoc uitat
o şuviţă
măcar un fir
ceva care să-mi amintească de cel de dinainte

mă uit înapoi
şi văd atât de clar
de câte ori
a trebuit să o iau
de la zero

Nici măcar o umbră

de jur-împrejurul icoanei
e-o bordură de aur

cine se-aşează pe ea
are pământul deasupra
şi vede cum zboară jivinele
ca nişte frunze ce-şi caută înnebunite cuibarul

cine îşi pune capul pe ea
se trezeşte într-o viaţă mai lungă
decât sfoara zmeilor cu care copiii
întărâtă soarele

cine-o atinge cu buzele
niciodată nu-şi va mai cântări cuvintele

de jur-împrejurul icoanei
o bordură de aur
înăuntru
nici
măcar
o
umbră

Distanţa face lucrurile altfel

distanţa face lucrurile altfel
vezi clar
ansamblul detaliile
penumbrele nuanţele mai tari
locurile lipsite de culoare
trecerile bruşte dintr-un registru în altul
cu cât mai departe
cu atât mai bine
mi-a spus un tânăr pictor
care n-a avut nicio expoziţie
pentru că nu se mai putea apropia
nici măcar la un metru
de lucrări
după ce le iscălea

vorbim pe messenger
replicile noastre curg mute
una după alta
vopsele neuscate pe o pânză neţesută

avem atâtea să ne spunem
de parcă am fi nişte colecţionari
care nu s-au văzut niciodată
însă au aflat
nu mai știu cum
că au acasă
exact aceleaşi tablouri
dar cu semnături diferite