Ion Șerban Drincea: Întreabă-te cu sfială

Ion Șerban Drincea: Întreabă-te cu sfială

URME DE VIAȚĂ

Se mira cerul cu lumini

răsărite în cântec de păsări

peste câmpia părăsită

de freamătul verdelui

risipit în ploaia nisipului

pe vadul râului uitat

în cochilii de scoici

îngrămădite peste rădăcini

putrezite în pești

rămași în urmele scheletelor

amintind că pe aici hălăduia viața

în volburi de ape

păsările acum cântă în amintire

cu ecouri în strigăte

aduse din uitările zborului

CURIOZITATE

Vreau să ajung în pustiu

dar nu îl găsesc

deși umblu de o viață

să văd cum cresc nisipurile 

adunate în munți

să văd cum se târăsc șerpii

în boabe de nisip

să văd cum izvoarele

țipă în burta cămilelor

vreau vreau vreau

dar nu pot desluși urmele

chiar de aud chemările în ecouri

cu Fata Morgana spânzurată de cer

spre adâncul izvoarelor

cu lacrimi de sete

LIMITA DORINȚEI

Când te străduiești să treci dealul

care te desparte de orizont

și nu ajungi în vârful lui

înseamnă că ai greșit drumul

precum mi s-a întâmplat

când am vrut să unesc cerul

cu privirea mea răstignită

în oprirea dorinței

unde nu poți ajunge

DEZAMĂGIREA POMILOR

Pomii și-au adunat puterea în flori

amăgiți de primăvară

și le-au orbit ochii în ramuri

de prea multe lacrimi

când soarele s-a răzgândit

și a comandat război norilor

cu luptă pentru iubirea rădăcinilor

pe drumul izvoarelor luminii

în așteptarea fructelor

AȘTEPTĂRI

Lumina vine din iubire

când soarele cade în genunchi

în fața lui Dumnezeu

cu urmele pocăințelor

adunate în păcate

doar un semn s-a arătat

pe scheletul unei cruci

și pământul a răsărit cu așteptări

în rotirile timpului

sub începutul chemărilor

ECHILIBRU

Gândurile se culeg ușor

să nu se risipească

întreabă-te cu sfială

unde le aduni

roagă-te să le crească aripi

cu zbor în drumul inimii

din poarta chemării sângelui