Ceața de pe Dunăre avea culoarea laptelui și Gheorghe Dascălu a intrat în cabina căpitanului, iar ofițerul de la Securitate nu a mai controlat-o, asta pentru că Petre Barbu, comandantul șlepului, se cunoștea cu reprezentantul instituției care reprezenta ochiul și urechile poporului, era deja o rutină, așa că tânărul din Brăila a ajuns la Viena după două săptămâni și a luat legătura cu luptătorii anticomuniști de acolo. A primit misiunea la două luni după aceea, a fost parașutat în zona munților Banatului, trebuia să ia legătura cu colonelul Uță, dar această acțiune, ca și altele dealtfel, a fost desconspirată după defectarea  cunoscutului agent din Albion care făcea joc la două capete.

A primit  25 de  ani, era cel mai tânăr din închisoare în  acel  moment și preotul Boilă pe care l-a întâlnit în penitenciarul de  la Aiud  l-a sfătuit să  nu mai uziteze de obiceiul tinereții care nu te iartă, iar energia sexuală își face numărul imună chiar și la condițiile  dure ale detețnției.

– Eu nu știu de ce te-ai făcut  tu greco catolic, îl tachinează Miron Georgian pe fostul său coleg de închisoare politică în casa  primitoare de pe intrarea  Radu-vodă  din București.

Gheorghe  Dascălu  surâde spre acesta, iar cei doi  foști colegi de detenție politică au o prietenie care nu se împiedică de deosebirile confesionale. Venise din America cu o cursă Los Angeles, via Istanbul, și  adusese  și  un cărucior pentru o femeie sărmană din teritoriul  dintre Prut și Nistru, o rană sângerândă pentru sufletul lui însetat de  ideal. Îl cumpărase de la o firmă secondhand din San Francisco. O cunoscuse  pe fata acesteia cu câteva luni  în urmă la o manifestare consacrată vicisitudinilor  istoriei nemiloase pentru  această parte  de  pământ românesc  ce  fusese  stăpânit  cu vrednicie de domnii  moldoveni în Evul mediu. Aceasta îi făcuse cunoștință și cu mama ei imobilizată într-un scaun cu rotile, atunci când îl invitase la casa lor de lângă Nistru.

Filmangiul a fost trimis de șefii săi să facă un reportaj despre  grozăviile  reeducării de la Gherla și acolo a primit depozițiile  supraviețuitorilor acelor ani duri din existența acestora. 

Când s-a  întors acasă peste Ocean, Gheorghe Dascălu l-a  informat telefonic pe filmangiu că  a primit o casetă video de la un alt coleg de detenție  care-și  găsise un rost în Phoenix și a fost surprins, în timp ce-o viziona, să afle că fiul acestuia s-a  căsătorit cu Frusina, fiica infirmei din satul de lângă Nistru, și nu mică i-a fost mirarea să vadă pe video că mama acesteia dansa cu frenezie la tortul miresei.

– Să  nu crezi că sunt supărat, dragul  meu, dar așa  ne-o tragem  între noi foștii pușcăriași politici.

– Asta  da schimbare de  situație, stimate domnule Dascălu. E o tehnică uzitată în creația cinematografică și se predă în mod  special la școlile de film. E de  manual, cum s-ar zice.

– Și  dumneata ai vrea să faci un film după  povestea  asta?

– De ce nu, dacă ar fi și voia dumneavoastră. 

– Niciodată. Că ne mai distrăm și noi înainte  de marea călătorie e una, dar să ne mai și exhibăm libidoul e alta. Te sponsorizez  să faci un documentar despre Gran Canyon.

Aferim , distinse domnule Dascălu! Voi începe să filmez chiar în locul  unde  a fost turnată secvența  finală  din ”Thelma  și Louise”.

– O, da, îmi plac mult Geena Davis  și Susan Sarandon. Ce actrițe superbe! Au trecut anii și peste ele, dar tot minunate sunt!