Poem de eu și tu

Când eu …  iubito, te voi face nor,

Tu să mă faci senin,

Când eu te miezul nopții,

Tu mă miezul zilei,

Și-acum și-atunci

Și azi mă soare tu

Și eu te lună …

Mă plouă tu

Și eu te stele,

Chiar dacă tălpile

Mă fug din mine,

Tu mă adună

Și mă fă un noi,

Chiar dacă brațu-mi stâng

Nu-ți mai culege sânii,

Tu mă adună

Și mă fă un eu,

Când vântul ne va ‘bătrâni …

Și ne va face toamnă,

Tu … ne adună iară

Și eu … te primăvară.

Poem nepăcat

În fiecare zi

Așezam pahare cu vin roșu

La mesele poeților,

Ei îmi strecurau în palmă

Câte un bănuț poem,

Noaptea mă încălțam

Cu tălpi fără nume

Și așezam pahare cu vin alb

La mesele poeților,

Ei îmi strecurau în palmă

Câte un poem păcat.

Spre dimineață,

Toți poeții

Plecau să-și zidească femeile

În apside de mănăstiri …

Și-n fiecare sabat

Își duceau pruncii

Să-i alăpteze cu semnul crucii.

Rugăciune

Iartă-mă, Doamne,

Că am păcătuit,

Am furat scrisori de la poștaș

Și le-am trimis soldaților de pe front,

Le-am trimis soldaților care nu aveau pe nimeni acasă,

Ce norocos sunt!

Și acum după atâția ani

Primesc scrisori cu ouă de cuc.

Calendar

În fiecare primăvară

Îl rog pe Dumnezeu

Să mă lase să culeg 

Câțiva îngeri din palmele Lui,

În celălalt anotimp

Spăl picioarele trecătorilor,

Fac semnul crucii,

Mă pun în genunchi …

Fac un cerc în jurul meu pe pământ

Și așez îngerii în casa părintească,

Să mai râdă și ea din când în când,

În altă zi mai fac încă cinci cercuri

Și le închid cu moștenirea de la tata.

Umbre

Culeg cireșe amare,

Le așez pe o foaie de hîrtie,

Strig ursitoarele de azi și de ieri

Și împreună cu celălalt eu

Cioplim în fiecare umbră a noastră

Câte un calendar de pământ.

Jumătăți de noi doi

De fiecare dată

Când mă iubesc

Cu femeia ploaie …

Îmi aștern sub tălpi

Foi albe de hârtie,

Le acopăr cu șoaptele lunii,

Înmoi degetele în vin vechi

Și-n jumătăți de mine.

Cu mâinile întinse spre Dumnezeu,

Scriu poeme ploaie … prin râs de copil.

Dimineață … către cânt de cocoș,

Întorc măduva fiecărui os

Deasupra clepsidrei

Și încerc să mă curg

În jumătăți de tine …

Să fim un noi doi.

Poem triptic

Într-o noapte

Am furat visul fântânarului …

Și l-am visat eu,

Se făcea că am aripi în loc de ochi,

Care mă zburau peste clepsidre

Și dimineața … mă beau caii.

Într-o noapte

Am furat visul lui Manole …

Și l-am visat eu,

Se făcea că mă zideam singur

În pântecul femeii,

În altă noapte de iarnă

Am furat visul lupului …

Și am încercat să-l visez eu

Și se făcea că voiam să mușc din celălalt …

Și în locurile de unde mușcam

Îmi creșteau cuiburi

În care se așezau jumătăți de mere mușcate.

Poem de mama

De câte ori frământa pâine,

Mama … plângea,

Primăvara când cânta cucu’

Și tata ara pe dedesubtul pământului,

Mama se uita în sus … plângea și ne legăna.

Când îi scriam scrisori din armată

Și întrebam de tata,

Ea se așeza pe marginea lumii, le deschidea

Și le arăta trecătorilor … cu lacrimi în ochi.

Atunci când șuiera trenul …

Mama își ștergea lacrimile

Să nu o vadă nimeni

Și turna ulei în candelă.

Doar de două ori a râs mama:

Când a fost deportată

Și a mers deasupra vagonului de tren, pe timpul foametei,

Și a doua oară … am găsit-o râzând

Când a luat-o de braț … Pasărea Păzitor.

Ne jucam de-a noi

Prin depărtări cu gust de noi,

Ne învelea amorul …

Și lacrimă și azi, și mâine

Ne adunau în cronos,

Acum îți spun de-aici, din tot,

Mai lasă-ți nepăcatul

Să dorm cu el sub braț,

Pe sub oglinzi cu gust de tine

Să ne nuntească dulci poeme

Prin albe cavatine

Și când vom fi de alb

Și tu, și eu, în noi ca două aripi

Vom râde din același doi

Prin depărtări cu gust de noi.

Jumătăți de cuvinte

Umplu pahare cu vin neînceput

Și le beau pe jumătate,

Număr păsările care-și fac cuib

În pletele iubitei

Și mă bucur de partea plină a crucii,

A doua zi

Umplu pahare cu vin,

Le dau orbilor

Să le bea pe jumătate,

Număr toate stelele căzătoare

De la ei din lacrimi

Și mă întristez

De jumătatea goală

A crucii.