TATA

Stau, șir, sub viță, buțile de vin.

Lucioasa lor statură se  desfată

Sub soarele-n amurg. Cu murmur lin,

Ne umblă spuma-n sânge și ne-mbată.

Zvârlim din căni tainul pentru morți.

Pe margini, iarbă, neguri de frunzare.

Desface tata ivărul la porți,

Stă-n golul lor o clipă, plin de soare.

Și-apoi se-ntoarce. Vinul ne-a pătruns,

Ne umple gura, brațele ne-adoarme.

E drumul tatei lung? Ci, iată-l, a ajuns:

Cețos ca o armură din sala mea de arme.