RUG DE MACI

Ai fost un vis, ai fost numai un vis
Pe care mi-l doream seară de seară,
Nu bănuiam că-mi este interzis,
Nici mu știam, cândva, că o să doară.

Din macii verii îmi făceam un rug ,
Doream pe el să ardem împreună,
Iar luna, rătăcind pe-al nopții  crug,
Să vină noapte bună să ne spună.

Dar noaptea, pentru noi, n-a mai venit…
Astăzi mă întreb de ce mai cred în vis.
Cu raze de-argint luna scria sfârșit,
Pe rugul de maci arde un proscris.

Dar macii aceia și astăzi mai ard,
Tot ce am dorit transformă-n cenușă,
Uitarea, din ea, o să facă fard
Pentru o poveste rămasă nespusă.

AMNEZIE

Prin mine, azi, pustiul umblă
Călare pe un minutar,
Aduce o cumplită umbră
Din ceasuri cu un gust amar.

Din ele-ai plecat de o vreme
Și nu știu de ce ai plecat
Lăsându-mi în minte poeme
Vorbind de un etern păcat.

E totul acum renunțare,
Clepsidra speranței s-a spart,
Iar eu nu mai știu, și mă doare,
Când timpu-i să intru de cart.

Să-i prind, de briganzii se-arată,
Să fure puținul rămas,
Nisipul cu chipul de fată
Pe care l-aș pune în ceas.

Cu el să-mi măsor altă oră,
Să fie la fel ca-n trecut,
Dar timpul acum mă devoră
Și uit ce cândva eu am vrut.

VIS NUD

M-ai adormit cu frumoase povești,
Dar m-am trezit într-o altă poveste,
Acolo nu sunt, nici tu nu mai ești
Și nici din ce-a fost, nimic nu mai este.

Dar totul a fost atât de frumos…
Și nu bănuiam că tot se termínă!
Însă copilul e astăzi un moș,
Iar visele lui se-ngroapă-n rugină.

Ecouri de pași răsună pe-alei,
Dar tu nu le-auzi, nici eu nu le aud,
Mai spune-mi povești, te rog, dacă vrei,
În lacrimi se scaldă acum visul nud.

În el eu nu sunt, nici tu nu mai ești
Și nici din ce-a fost nimic nu mai este!
M-ai adormit cu frumoase povești,
Dar eu m-am trezit în altă poveste…