Ioan Vasiu: Catrene de iarnă

Ioan Vasiu: Catrene de iarnă

și iarna a-nceput să țină post

în loc să ningă plouă abundent

îmi amintesc ce ierni frumoase-au fost

când eram visător adolescent

             *

îmi pare iarna o mireasă blândă

care mă mângâie cu trena ei

și îmi șoptește că ar vrea să-mi vândă

surplusul de zăpadă pe cinci lei

                *

deodată cerul se despică-n două

şi-n loc să ningă începe să plouă

constat că doar iarna este de vină

că-i supărată …plânge şi suspină

                 *

doldora de amintiri mă-ntorc acasă

iarna-mi ține calea la un colț de stradă

casa părintească-i la fel de frumoasă

doar părinții mei

sunt oameni de zăpadă

      *

știu un oraș sufocat de amintiri frumoase

cu străzile inundate de melancolie

unde sărbătorile se cuibăresc prin case

orașul acesta minunat e Orăștie