Poezii Constanța Marcu – I

Poezii Constanța Marcu – I

Dansul norilor

 

Să mă fac margine

pentru anotimpurile tale.

Să mă fac seară

ca să-ţi potolesc arşiţa zilelor mărunte.

Ploaie mă fac

să poţi adulmeca lemnul plopului ud.

Paşi din dansul norilor

foşnind taftaua tăcerii

peste anii care ne despart

ne unesc

în ritmul vestejirii şi înmuguririi noastre.

 

Frunza

 

Esti un trandafir

-nu, sunt o frunză.

Esti un trandafir

-nu, sunt o frunză.

Mirosi a trandafir

-am fost candva frunza

unui trandafir.

A ramas Potirul Luminii

din rana spinului.

 

 

Plopul

 

răsfrânge

femeia goală

dansează pe ape

adie

sub gând

podul şi mâinile

tremură coapse

şi sânii

 

plecarea

absenţă şi râset…

 

 

Te caut

 

mi se pare stranie

răbdarea

te-aş iubi

aşa cum gestul

mâinii

întâlneşte născutul

fără să cer

timpul

absenţelor tale.

 

caut

şi simt

încolţirea sufletului meu

adânc

şi limpede

spărgând

forma trupului

întreagă.

 

 

Frate suflete

 

un miel aseară

la uşa mea

a-ndrăznit viorele şi iarba

dintâi

pe pragul pădurilor

alb şi neînsemnat

cum să-l las

frate suflete

rătăcit l-am aşteptat

dar nebună

primăvara nu venea

sau eu

frate suflete

pierdusem de mult cheia