Ana

Ana

În mijlocul zilei, la Cruce, un loc atât de știut în Ghiroda, de câteva veri vine un proprietar de bostănărie și își vinde marfa. Într-o ladă mare din lemn are oferta, ferită, pe cât se poate, de un cort din pânză gri. Prăvălia ambulantă e amplasată lângă un alt magazin, cu profil diferit, și la întretăierea a două străzi importante. Una, Dunărea,  după ce iese din curba vecină cu podul de peste Bega, vine drept-drept, până în locul unde se întâlnește, după numai un kilometru,  cu Timișoara. Acum strada Dunărea e-n plină lucrare; cablurile electrice, care atârnau pe stâlpi, au fost băgate sub pământ, în tuburi, s-a decapat, pentru consolidare, schimbarea canalizării, se fac trotuare. Curând, artera va arăta exemplar, aerisită, fără puzderia de fire atârnând, cu podețe la fiecare casă.

         Aici, în întretăierea străzilor, vine în fiecare zi o fată și vinde, cui dorește, pepeni roșii și galbeni. Sunt aduși de la Lovrin. Pe vânzătoare o cheamă  Ana. ” Pepenii verzi, spune, au un miez fin și un gust foarte bun. Un soi românesc.  Oamenii caută calitate și, când o găsesc, apreciază.” Dacă proprietarul aduce atâta drum  marfa, rentează. Ana e tânără, atât de tânără că nici măcar nu se gândește cât de lungă poate fi o zi de vară. Uneori, când îi îngăduie timpul, vine și-i ține companie un băiat. Așa Anei timpul îi trece mai lesne, devine mai vioaie, în priviri, treaba ei de ce, i se aprinde în plină zi o luminiță. Așa-i dictează starea pe care o trăiește și sigur uită că ziua asta-n care o însoțește băiatul, peste câteva ore, trece. Ei, și? Mâine zorii aduc alta, lubenițele nu se termină până la Sfânta Marie, are ce vinde și cine trece prin acest loc o zărește în cortul din pânză gri, cu ofertă cu tot.         

E o căldură de crezi că acuși-acuși se-aprinde aerul. Ana pare mai obișnuită  ori ia lucrurile cum vin și trec. La anul se prea poate să nu mai vândă pepeni verzi, cu  miez fin și gust tare bun, soi românesc, că tocmai băiatul care-i slujește singurătatea unei zile o va duce, că ea are o luminiță-n privire, într-un loc unde el crede că le va fi mult mai bine. Sunt atât de tineri că și azi pot tocmi cinci începuturi și pot visa, că așa-i când te cutreieră fiorul, tot atâtea drumuri pe care numai ei le văd și le străbat! Dintr-o singură îmbrățișare!