În vremile confuze ale noului an 1990, printre lozinci, naivități entuziaste, răsturnări de fațade și nesfârșite polemici partizane, mass–media căpătase o credibilitate imensă și audiență pe măsură… ziare cu tiraje de ordinul sutelor de mii… în fapt orice afirmație–alegație stârnea largi ecouri… cel mai cuprinzător câmp oferit vreodată manipulării care a zămislit „democrația originală” din...
Nu ştiu dacă e firesc (sunt scriitor, nu?), dar pe mine filmul mă emoţionează mai puternic decât cartea. Probabil că am citit cărţi după ce am văzut filmele “lor”, dar nu mânat de curiozităţi comparative, ci din întâmplare. E cert că imaginea manipulează cu o mult mai mare eficienţă decât cuvântul, cum e aproape o...
Dacă ar fi să mă refer la un scriitor tipic de stânga, în sensul marxist al cuvântului, dintre cei pe care i-am cunoscut personal, acesta ar fi Paul Everac (Constantinescu). În perioada comunistă fusese un dramaturg în vogă, un creator literar răsfățat al regimului comunist , diferit de alții prin arta dialogului și prin punerea...
Pe Nicolae Romândaşu l-am cunoscut mai bine după 1989. Pentru el, revoluţia românilor era cel mai important lucru din lume: trăia pentru ea, murea pentru ea, căuta încontinuu soluţii să o perpetueze. La Casa Universitarilor şi în alte „aşezăminte” asemănătoare ale urbei, perora neobosit, scormonind noi jaruri şi lansând noi idei, care de care mai...
Nicolae Silade – „calea victoriei”, Ed. Cartea Românească Educaţional, 2019 Neînfrânat ontologic şi cu precădere deontologic în selectivitate, vecin cu protipendada fantasmelor (ne)cuminţi. Cu mare nevoie de ducă înspre spaţii nostalgice adunate din memorii personale ori colective. Poetul îşi croieşte minuţios itinerariul prin prea-concret, atribuindu-i însă conotaţii speciale, dibuite şi culese cu grijă din panoplia...
Sala de spectacole de la căminul cultural din Ghiroda are, pe scaune, două sute de locuri. Cine vine mai târziu, stă în picioare, unde, cum zicea doamna Silvia Mermeze, vechi responsabil cultural în cadrul primăriei, mai încep vreo sută de oameni. Așa a fost și ieri, la sărbătoarea cu care s-a întâmpinat, la marginea burgului,...
Chiar dacă astronomia se încăpățânează să fixeze începutul primăverii la echinocțiul din 21 martie, iar clima își joacă mereu surprinzătoarele sale partituri, atunci când mărțișorul trece dintr-o mână (a lui) în alta (a ei) știi că iarna nu-și mai are loc printre noi. Tuturor doamnelor, domnișoarelor și domnițelor, bună să vă fie primăvara!
Iubitorii fotbalului de pretutindeni au, și asta le mai joacă uneori și feste, o nerăbdare proverbială. Iată un exemplu: la Ghiroda, echipa de aici joacă în eșalonul al treilea, la fiecare meci de-acasă tribuna devine neîncăpătoare, gazonul, masă de biliard, cum zic aceiași chibiți, nocturna, motiv de mândrie, toate generează o marea dorință: promovare. În...
În dimineața când Tie, abia sosit în Lipova, înfipse cu un gest brutal cuțitul în podea, Peki nu se arătase surprins. Îi știa pornirile, izbucnea adesea când cineva nu-i înțelegea pofta. A urmărit cu plăcere cum vibra lama oțelită, atât de intens încât ai fi putut crede că nu se oprește curând. Peki l-a smuls...
Dialog cu Veronica Kretten, fostă dansatoare profesionistă, coregraf – M-am tot întrebat ce face un dansator, un balerin, profesii din care te pensionezi la cincizeci de ani, încotro se duce viața lor, că mi-e greu să cred că acești oameni dinamici, creatori, își asumă imediat statutul de pensionar. – Momentul retragerii nu este ușor. Majoritatea...