noapte de ianuarie

nu îl bat cu mare bucurie pe bacovia pe

care-l iubesc

dar scriu și eu poezii triste triste în plumbul

rece ca ceața al soldățelului universal care sunt

la pământ

mai poți adăuga atmosfera și stratosfera și mai

poți planta – cu alegeri febrile – ierburi de leac

mai încearcă

îmi spun și alte abordări ale nefericirii

încearcă mai

degrabă să ieși fără pumni din idile !

carne de tuns

în dimineața când mi-am scos ochiul

pe geam erau mai multe dubițe cristim

ticsite cu frizerițe pe bulevardul ce se

îndrepta spre prăpastia ce

se căsca în visele cărnii de pasăre de

noapte (?!) – o

pulpă superioară cu sprâncenele nepensate

(una din fetele-nfoliate)

pornise deja războiul cu vocile antrenate

în extensii de genul : târfă, parașută, para

pantă, curvă paradoxală în dimineața de a

ceeași deschidere ca

frizeriile cerului în mijloc de februarie

galop de sănătate

de ce nu rămâi tu singur băiatule pur

sânge printre oameni să dai la o parte fețele lor

vaccinează-te spune o voce din cor

poate a

ceeași care crede că-n cremenea calmului se vor naște

scântei prin lovire cu degetul cu

elanul citit în privire… dar cine

mai știe acum cine este aproape departe 

cineva ca tine băiatule cred

ar trebui să rămână cu priceperea sa –

sigur a

ceeași care face să se ridice halatul

de infirmieră odată cu trupul iubitei de la

pământul în alergare din jurul copitei…

și atunci

cine pe cine printre semeni încalecă ?

nu te mai caut

fericire poate că nu

dau de tine atunci întristez populația

planetei cu fumuri perene – halucinogene –

cât de mult

rău pot să îmi fac de o vreme

pescuind chiștoace-n scrumiera lăsată

la apa sălcie din ochi – nu ascult

(cât de mult

nu sunt pregătit pentru asta)

unghia vânătă ciupind o coardă sensibilă

de curând laminată : ciocanul stră-bate

îmi spun

urechea din pură obișnuință…

nu, nu te mai caut de-acum !