Peisaj sonor

ne este plin aerul de strigăte

greu mai luminează printre ele

cuvântul de mângâiere

mirarea

ori bucuria

ne este plină urechea

de auzul de strigăte

şi spaima

şi singurătatea

şi sfârşeala

iată

strigăte sunt prelungi

atât de prelungi

că osteneşti oh osteneşti

cât trei

cât şapte

cât nouă vieţi

la capăt să le ajungi

 

Elegie  (rătăcim)

rătăcim

din cuvânt în cuvânt

amirosind tot mai amar

a pământ

şi ochiul ne este de lucruri

greu priponit

cu noi înşine

demult

ne-am fost orbit

şi-am flămânzit de noi

şi am însetat

şi drumul de la unul la altul

s-a fost surpat

stăm acum pe hotar buimăciţi

şi strigăm

din ce răspunsuri venim

şi spre ce mirare

să o luăm

Inscripţie la poarta cuvântului

voi

cei care v-aţi lepădat de lucruri

şi de locuirea în ele

precum în voi înşivă

cei care înfriguraţi lângă poartă

şi cu teamă de cuvânt

v-apropiaţi de pragul acesta

voi sunteţi cei aşteptaţi

Psalm eretic

nu credem nici în noi Doamne

cum să credem uşor celor

din afara noastră

un gol îşi face loc în lăuntru-ne

cu dinţii cu coatele

iată stăm  lângă uriaşa putere

a cuvântului

umili şi neajutoraţi

şi surzi

zgribulind însinguraţi

şi înstrăinaţi de câte toatele

Cântec de călător

cuvinte-făclii purtăm

prin noaptea orbirii

şi toate ne arată drumul

iată

îl vedem

dar nu-l credem

după ce să-l cunoaştem

după ce

asurzitoare ecouri ne răspund

din toate părţile

după ce

după ce