Literatura pentru copii are o tradiție îndelungată în literatura universală, implicit în literatura română . Îmi vin în minte autori și titluri de volume care au marcat generații întregi, unele devenind valori perene ale literaturii universale. Cu toții am fost cititori ai unor cărți pentru copii, înainte de a deschide cărțile fundamentale ale culturii umane. Există  la noi proiecte literare pentru o istorie a literaturii pentru copii, cum este lucrarea lui Iuliu Rațiu, apărută în 2006, cu titlul „O istorie a literaturii pentru copii și adolescenți”referitoare la autori români, sau cea alui Paul Magheru, „Istoria culturii și literaturii universale pentru copii”, (2021), o încercare de cuprindere într-un tablou sintetic a celor mai importanți autori de literatură pentru copii. Sunt autori dedicați acestei ramuri a literaturii, după cum putem găsi pagini memorabile sau volume întregi în opera marilor scriitori. În fond copilăria proprie este izvorul nesecat al inspirației artistice pentru orice scriitor.

Dar a scrie pentru copii nu este ușor. Repertoriul comunicațional comun al autorului și cititorului/auditorului copil este supus unor constrângeri multiple de ordin psiho-lingvistic, cultural, contextual, presiunii celorlalte mijloace de comunicare mai absorbante pentru copil prin prisma particularităților vârstei, cum ar fi imaginea, sunetul, mișcarea etc. Un caz special îmi pare folclorul copiilor, care substituie autorul și receptorul în ceea ce privește paternitatea creației, fie și în cazul în care unele texte culte s-au depersonalizat și au devenit expresii al creației anonime. Eu personal sunt impresionat de unele creații care au circulat și mai circulă de secole, cum ar fi la noi, spre exemplu „Sorcova vesela”, fără egal prin simplitate, muzicalitate și semnificație ușor asimilabilă de către orice copil. Un autor care scrie pentru copii cu succes are nu doar inspirație literară, ci și intuiție didactică pentru a fi identificat  și asimilat ușor de către micul cititor/auditor. De aceea consider că merită apreciată la superlativ preocuparea unor scriitori de a scrie literatură pentru copii.

Am citit, spre exemplu, cîteva cărți pentru copii ale doamnei Elena Dican, editate în condiții grafice deosebit de atractive. Acestea sunt:„Ghidușiile lui Tași”/cel mai nostim motan. Mici și amuzante povestiri în versuri, cu ilustrații color și desene pentru colorat”(2019), Întâmplări din Parcul Fermecat”(2021), „Balul jucăriilor”(2023), Miță și Zorzonel pornesc în expediție”(2024). Elena Dican a mai scris și alte cărți adresate celor mici, dar cele enumerate au o unitate de expresie artistică, urmărind o adresabilitate directă pentru copiii de la cea mai fragedă vârstă. Sunt versuri simple, scrise într-o limbă română corectă, expresivă, model pentru copilul care descifrează alfabetul, lumea cărților și a culturii. Versurile, pentru că sunt cărți de versuri, au o fluență narativă în fiecare carte, dar pot fi și desprinse, individualizate pentru lectură, pentru că autoarea are o sensibilitate aparte pentru copiii dedați lecturii, sau auditori ale recitării versurilor.  Mai mult, prin excelente ilustrații realizate de către Viorica Didic-Vlas, Oxana Diaconu-Catan, Sanda Aurelia, prin calitatea hârtiei tipărite, prin disponibilitatea pentru atitudine interactivă pentru copilul care el însuși colorează desenele, cărțile pe care le prezentăm sunt tentante, atractive, încă de la prima răsfoire, ceea ce nu este puțin lucru în avalanșa de literatură din librării sau de la tărgurile de carte.

Substanțială este însă realizarea literară, Elena Dican având știința construirii textului, folosirii alegoriei, personificării, comparațiilor inedite, folosind „luneta” scriitorului spre universul ființelor îndrăgite de copii din lumea animală, ori vegetală, din ambele perspective, mărind, ori micșorând, precum Alice în țara minunilor. Talentul literar al autoarei generează versuri și figuri de stil rafinate, care sensibilizează micul cititor și nu numai: „Luna-i felinar pe cer./ Noaptea, plină de mister,/ Și-a pus voalul de mătase.” Sau: „Caracatița, retrasă/ Într-un colț ascuns, din casă,/ Are o dilemă mare:/ Cum dansezi cu opt picioare?”

Știind rolul important al jocului în viața  copiilor  multe texte au un rol ludic, care generează o bună dispoziție, veselie, bucurii pentru cei mici, calitatea scrierilor fiind dată de puterea de a genera trăiri autentice pentru micul cititor. Versurile pot fi folosite în plan educațional, în familie, în mediul cultural, în gădiniță și școală pentru că autoarea le-a înzestrat cu o tematică etică, conferindu-le un rol modelator, ceea ce este benefic pentru formarea personalității copilului.

Aceste cărți ale doamnei Elena Dican sunt poveștile pe care vrea să le afle orice copil de la mama, de la  educatoare sau învățătoare, sau din frumoasele cărți pentru copii, cum sunt acestea care se încadrează în paradigma de neclintit a rolului lecturii în modelarea ființei copilului , el fiind temerarul pe drumul cunoașterii care începe cu universul nemijlocit și urcă spre propria sa interioritate proiectată, totuși, pe universul existențial al oricăruia dintre noi, indiferent de vârstă.