Când se porniseră din Ghiroda, cu mult înainte de a se ivi zorii, Tie îi lăsase de înțeles că nu are chef de vorbă. Tot drumul până la Lipova  fumase țigară de la țigară, privind în urmă, de  parcă s-ar fi simțit urmărit. La intrarea în Mașloc îi ceruse lui Peki – i se adresa pentru prima oară de când se porniseră – să îi mai povestească o dată cum i-a luat nevasta lui Karpi, țiganul argintar, care avea casa în Piața Traian, lângă biserica sârbească. Știa că nu-i face plăcere să detalieze unele fapte,  țineau de-o anume intimitate, și mai știa că adesea recunoștea că făcuse o greșeală de neiertat.  Karpi, după ce aflase unde îi ajunsese nevasta, îi trimisese vorbă lui Peki să-l evite când îl vede, fiind mai bine pentru amândoi. Din argintar  puteai  să faci doi oameni ca Peki și, prin urmare, luase în seamă amenințarea. Chiar încercase să-l caute pe Karpi, vrând să  facă rânduială în întâmplare, ca între bărbați. În noaptea aceleași zile, când îl așteptase pe Karpi la restaurantul Ciocârlia,  lângă gara din Fabric, revenit acasă, Peki găsise înfipt în poartă, chiar lângă mânerul clanței, un cuțit cu tăiș pe ambele părți. L-a lăsat acolo, fără să-l atingă, fiind sigur că o să treacă Karpi să se uite. Dacă-l lua, ar fi însemnat că acceptă provocarea, lăsând șișul unde-l înfipsese Karpi dădea de înțeles, și asta îi convenea, că venise acasă târziu în noapte și nu-l observase sau, dar asta l-ar fi dezonorat, arăta că  refuză o astfel de întrevedere. Prevăzător, a doua zi a trimis-o pe Piroșka la o rudă de-a ei în Ardeal.

         Peki nu dormise toată noaptea, se așezase lângă Piroska, femeia disputată, și se minuna cât de frumoasă e și-n somn. Obrajii albi, cruzi, genele care aproape că  se uneau cu sprâncenele arcuite, ea fiind mult mai tânără, îl făcu să se gândească cu teamă la pornirea lui Karpi. Îl știa de când era copil, venea des în locul unde stăteau trăsurile și se urca în a lui, cerând să-l lase să se învârtă, de dragul cailor, în cercul ce-l străbăteau toți birjarii ca să poată ieși  în strada principală.

         -Să nu sari  peste nimic,  vreau să aflu ceva și numai tu mă poți ajuta.

-Tare te frământă un gând, nici nu bănuiesc despre ce ar fi vorba. Nu-ntreb nimic, deși tu,  vezi, îmi spui că trebuie să vorbesc… E ceva legat de plecarea asta?

 Povestește, jur,deși  cred că nu este cazul între noi,  că nu o să afle nimeni!

-Nu pot…  

-Povestește. Vreau să aflu până unde poți căuta inima unei femei.