Dacă i-ai lăsa, cât e ziua de mare, mingea, nici mâncare nu i-ar trebui. Nu-i doar  o zicere, altfel știută, ci un adevăr din care acest copil își hrănește bucuria. Și, în egală măsură, speranța.  Poate într-o zi plăcerea asta îl va așeza exact în locul care i se cuvine. E jucător de picior stâng și evoluează pe postul de mijlocaș central. Are o îndemânare foarte bună pe spații mici și, o altă calitate, ține de talentul nativ, vede foarte bine jocul. Dacă i-ați observa arderea, când are mingea pe picior ori când se străduiește să o îmblânzească printr-un stop cu stângul său iscusit, te-ai putea duce cu gândul, tu, om matur, că niciun efort nu ar trebui să fie prea mare. A venit la  CSC Ghiroda și Giarmata Vii după ce a trecut pe la Poli, urmându-l pe domnul Mircea Șchiopu, care, acum, antrenează grupa 2008.

Din punctul de vedere al multora, cunoscători, el este unul dintre cei mai buni jucători ai generației sale. Uneori povestea o poate lua, prin asemănare, înaintea timpului trăit. Nu-i cazul lui, însă în ce-l privește începutul poveștii poate fi borna unui drum parcurs și de alții. Nu mulți! Să ajungă la antrenament – anul acesta erau, până să se suspende activitățile sportive și nu doar – patru întruniri  pe săptămână, schimba patru mijloace de transport în comun. Pornește din Calea Șagului, un cartier îndepărtat din Timișoara, și ajunge la Ghiroda. Niciodată nu l-au părăsit nici răbdarea, nici puterea. Oare de ce? Este că parcă ați mai citit sau ați mai auzit asta undeva? Între capacitățile sale se regăsește și aceasta: ”Are o capacitate foarte bună la efort și estre extrem de muncitor!”            

Tocmai ați aflat ceva din viața lui Alexandru Matei, un copil de 12 ani care, și-n vis, are o singură dorință. Să ajungă un fotbalist adevărat!