Poezie

[***] (la radio cântă „cry baby” janis joplin, și-n bucătărie apa din ceainic clocotește tandru, fără să-mi ceară voie, ca și cum independența femeii e doar un mic experiment casnic pe care-l repet fără chef, încercând să reinventez feminismul în blugi lălâi și să-mi justific acut dreptul la contradicții zilnice și amoruri ratate) aseară am visat că mă sărutam cu...

ABIA ATUNCI Abia atunci am înțeles că pielea ta a fost pergamentul pe care s-au scris evanghelii și prin ochiul tău a strălucit prima dată pe pământ soarele! Abia atunci am văzut cum din vorbele tale își făceau portativ păsările și cântau! Acum înțelegi de ce mă leg de tine ca zero de cifre și încerc să m-apropii ca de...

* * * E prea devreme, pasărea-mamă nu are din ce ou să se nască. Să strecurăm unul sub ea, cînd doarme, îmi spui. Dacă nu există un precedent al vieții, trebuie creat unul. Cît să se mai sprijine totul pe un picior de nisip? Așteptăm orice, chiar și o greșeală. Va fi răsplătită pe măsură. Fă-o tu, mă îndemni....

În așteptare ascunsăprintre frunze uscateîntre rădăcini bătrâneși umbra unui copac uitatfără aerfără drumnu știu cum să o găsescși cum să o facsă respire Upgrade și parcă audbătănd încetfiecare tăcerecu tine —verdeun vis de frunzăcare se deschideși înăuntrul meuvibrează Reset n-ai zis tu că putem trecedintr-un timp în altulfără frică?cine pe cinea reparat? Din afară, pădurea fereastra mă închiderecenepăsătoareîn camera fără...

AM ȘTIUT Ceea ce are importanțăpoartă uneori nume imposibile.Desigur, îți vei aminti terasade unde ai contemplat moarteași râsul ei imperturbabil.O inimă suspendată în timp.Un salcâm mistuit de o memorie infidelă.Pierdut printre înserări emancipatecare invocau vidul, brațele albastre ale plăcerii.Am știut că ne vom întoarceîn aceste vulnerabilități calculate,savurând supa acră a întâmplării.Am știut că poezia va fi a tuturorși noi vom...

1. Drumurile strâmbe nu duc nicăieri, mi-ai zis și geamlâcul acoperit cu stropi uriași ne-a vorbit într-o limbă necunoscută, am auzit sunetul păsării lovite de geam, cuvintele ei ne-au rămas impregnate-n lobul frontal. Acest trup neînsuflețit al imaginilor din trecut, acest giuvaer nepurtat, umbrar al existenței, a fost carapacea de aur a zilelor fără încredere, când vântul mă lua de...

Îmi sună poștașul îndelung la ușă să-mi povestească noutățile din cartier, nescrise ca și scrisorile de amor din ziua răsărită cu noaptea în cap. S-au limpezit apele pe râu, îmi spune, și s-au schimbat destinele, pentru două zodii se deschid porțile norocului căci apele tăcute au prins glas și oglindesc fantomele trecutului. Povestea lui nu-i lipsită de farmec și nici...

mai am 360 de zilesă-mi smulgfirele albedin capsă ardgrăsimeade pe burtă și picioaresă scapde celulităși să te cuceresc 360 de zileîn caresă te ascultpovestindu-midespre pozițiile în careîți pătrunzi cu grațievictoriile 360 de zileîn caresă alego singură dorințăpentru o singurălumânaree insuportabil de cald oglinda aburităprăfuităcrăpată reflectă un chiptranspiratobositgârbovitîl recunoscși-l îndrăgesc mai am 360 de zileca să fie exact așacum vreau euși...

Alunecă omenirea de pe planetă alunecă omenirea de pe planetăzăpada de pe acoperișam picioare de cretăși trup de frunziș nu va fi răsărit de soarenici asfințit nu va fideși din valuri soare răsareși se duce-n pustii planetă arsă, pârjolităiarnă cumplită în veciPământul nostru nu mai existăe doar una din stelele reci alunecă omenirea de pe planetăzăpada de pe acoperiș Astăzi...

Răsărit de zâmbet Din răsăritul zilelor apuseFemeieCu zâmbet ștrengarCare mă ispitea spre reveriemi-a spus: Paființă neștiutoareadio și pa Introspecție Am fost plecatSpre izvorul poezieiSă înțeleg femeia Am fost îmbătrânitde răceala poezieiSă înțeleg poeții Sunt, la apus de energieCu proză și poezieȘi sper să mă înțeleg Amor poetica versul curge din sângeseva și-o ia din inimătruda scrisuluie munca întregului corp astfel...

Rochia mea roasă în regiunea sânilor Rochia mea albă se leagănă în dulap am scos-o și am văzut că era roasă în regiunea sânilor Cui dracu nu i-am oferit ceea ce și-a dorit M-am rezemat de dulap Mi-am amintit de cel care a murit Am început să plâng Să îmi șterg lacrimile cu poalele rochiei După mă uitam, ascultam doar...

MIOZOTIS Mirelei-Ioana Spunea, cândva, sublimul Calderón, (În care veac, mileniu sau eon?) Spunea-n viu grai, vedenie sau scris Că viața omenească-i doar un vis. L-am fost crezut sau nu l-am fost crezut? Mă-ntreb dinspre sfârșit spre început. Corabia-mi, trecând din val în val, Se-apropie, treptat, de cellalt mal, De țărmurii tărâmului promis. Ah! Lungul drum n-a fost decât un vis....