Poezie

AȘA CUM NE AMINTIM Am fost dincolo de un râu. Cădeau frunze. Așteptam iarna și prietenii spuneau că am un zâmbet ciudat. Poate aș fi fost în stare să vorbesc despre orice, să fac gesturi inutile, în numele unei înțelegeri luate în jurul focului, cu gândul la păsări și insule îndepărtate. Acolo simțurile noastre ar fi fost fiare flămânde sau...

Rătăcire Nu mă răstigniți încă! Mai lăsați-mi Visul albastru Și această pasăre Care nu a învățat încă Zborul… Ramura mea de măslin O port cu mine De la-nceputul veacului. Trebuia să o duc Celor 12 Apostoli De pe Muntele Sfânt. Dar am pierdut drumul La o răscruce de vânturi Și nu mai știu Cum să ajung Pe Tărâmul făgăduit… Exil...

Lumea ca un vârtej imuabil şi temeinic mă desprind de orice formă şi descopăr lumea ca pe un vârtej reflectată-n ochii mei pădurea îmi hrăneşte gânduri ce destramă cerul adaug freamătului meu timp pentru a-mi cunoaşte propriul univers întâlnesc adesea în esenţa mea nepotriviri cu mine uneori mă simt exterioară lumii ce mă domină pe dinăuntru alteori văd cum cerul...

Efect din lumina difuză a amurgului, memoria haotică a pământului și dorințele aruncate în aer ca niște artificii, am improvizat un univers mic din doi oameni și un soare pe jumătate stins timpul e radiera mișcată pe foaia pe care am scris împreună se va pierde totul se va inventa o aplicație să măsoare distanța dintre speranțele și promisiunile ce...

Nimic în minus. Toate-i sunt în plus:Simțire, cuget, vis… AdăugateLa dragostea de-aproapele. Ci-n toate,E diferit de tată, mamă, frateȘi spiritului vremii-i nesupus. Această osebire l-a adus,Cu-nfiorata ei singurătate,Pe-un țărm de-abis, sub zări imaculate,La veșnicia Crucii lui Iisus. Cât despre viața-n secularul hău,Cu moarte, cu păcat și cu ispită,Armură-i sunt, spre-a-l ocroti de rău,Văpaia rece-a sufletului săuȘi umilința sa desăvârșită.

Poetului Nepereche, MIHAI EMINESCU Rămas tânărŞi veşnicÎn oglinzile pietrei;AsemeniAcestor letopiseţeAmirosind a busuioc… ChemareCe se întoarceÎn amnare!Chemare de apă!Chemare de foc! ChemareA dorului pierdutÎn măr de lut! 

Amestec existențial Înnorat, clădiri, mașini, tramvaie,oameni târându-și existențacum pot:un cerșetor moțăie pe-o bancă,un taximetrist înjură,o doamnă cu eșarfă galbenăși cercei roșiifumează o țigară,eu mă simt de prisos.Vâltoarea orașuluimă ia și mă amestecăca într-un malaxor,dar nimic nu se combină,nimic nu se omogenizeaza.E un ingredient în pluscare n-are ce căuta,iar mișcările…oh, mișcările!sunt din toate părțileși de nicăieri.Cred că s-a tăiat maioneza.Privesc absentăimaginile...

In memoriam Ion Chichere           Moarte, moarte, soro moarte, Fie-ți milă de poet, Spune vremii să îl poarte Către tine mai încet, Iar când drumul nu-l mai sue Spune-i timpului să stea, Bate ornicul în cuie, Moarte, moarte, sora mea, Altfel toate-ar fi deșarte, Fiindcă timp n-ar mai avea Să te cânte, soră moarte, Moarte, moarte, sora mea Posteritate Iar când...

CUTIA DE PAPUCI Vara aia, cred că aveam 4 ani, Ne-am dus împreună Cu o altă familie La ștrand, lângă pădure. Când am ajuns, Bărbații au întins păturile pe iarba neagră, la umbră, într-un colț nu foarte aglomerat, iar femeile au scos cele necesare din plase, și le-au aruncat pe pătură. Apoi și-au dezbrăcat toți hainele, și au rămas în...

Hoinara am o inimă care umblă în fiecare noapte hai hui cum umblă sfântul spiridon dimineața călugării îi găsesc încălțămintea prăfuită o curăță cu grijă  a doua zi o iau de la capăt a umblat sfântul azi-noapte zic/ zâmbind fericiți stiu că pașii sfântului sunt cu folos celor ce au nevoie  azi-dimineață iar nu mai era în piept. i-am găsit...

In memoriam EU SUNT Eu sunt sâmburele,eu sunt sufletul,eu sunt femeia,şi cele jumătăţi ale chipului meueu sunt copilulşi am nevoie de dragosteca să nu mă mai prefac fericităsă fiu veselăsă râdsă plângşi să nu mai plec departe AVEAM ÎN FAŢĂ Aveam în faţăţărmurile şipe fundalproiectându-se, ameninţătoare,statura lunii.Descurajantelor palori cenuşiile mai adăugacâte un pic de culoare.Luam ultimele imaginipentru un lung-metraj:o clădire...

I. În pragul tăcerii E o liniște în văzduh ca o rugă de copil adormit.Zăpada cade ca o lumină ce-și caută rădăcina.În mine, gândurile se rotesc ca îngerii în jurul unei icoane nevăzute.Și simt cum timpul nu mai curge, ci se închină. În această clipă, Fiul se naște iar — nu în Betleem,ci în umbra fiecărui suflet ce a uitat...