Poezie

Asfodeli / Asfodele Germogliano di primo mattino gli asfodeli e si cibano di luce serica le prime ore dell’alba lascian traccia di noi ombra ieratica dai lontani trascorsi e forse sbaglio forse confondo l’importanza d’onirici nei tra il nulla e la sua apatica accezione inciampando nell’errore indefinito che disorienta. # Răsar dimineața devreme asfodelele și se hrănesc cu lumină de...

CRUCEA DIN STEJAR Lui Marian Odangiu De la Valea lui Liman spre Mânăstire-n sus O cruce latină dintr-o bucată Cu semeţie s-a urzit ermetizată În trupul de stejar În visul său ciudat Pădurarul parcă scotea cartofi Şi-n pocnetul zorilor Ca un orfevru tăiase lemnul Iar unealta lui sărise ca de pe un os pietros Aşa cum crucea-i permitea Pe dedesupt...

Pădurea inimii mele Ți-ai deschis pașii spre mine. Te-ai uitat în ochii mei și m-ai cerut de soție în prima zi când ne-am văzut. Mergând pe cărarea inimii mele – ți-ai julit picioarele, mâinile, fața și, cel mai important, ți-ai rănit inima. Curgea sânge din tine și tu tot pășeai să mă cunoști, de parcă nici nu simțeai durerea sorții...

Știre de ultimă oră Scriu poeme pe hârtie milimetrică și scrisul o ia razna,când adun plante uscate pentru ierbarsau când îmi decorez dragostea cu serpentine. Problema adaptării este orizontală, ca un pat de spital,ceasul de la mână ticăie apocaliptic;totul întârzie, totul e invers, chiar dacă pietrele plângși se sfărâmă în somn. Nu pot să mă opresc, simt prea multe –un...

O liniște nepăsătoare Astăzi, în mijloc de primăvară Lumina nu cade, Ci se strecoară încet Printre frunze. Copiii aleargă fără să numere pașii, Râd ca și cum aerul Ar fi o joacă mai veche decât ei. Pe o pătură întinsă pe iarbă Cineva citește cu voce joasă, Iar paginile foșnesc Ca niște aripi liniștite. Oamenii își lasă grijile La marginea...

Negru în alb invincible defeatși iar am rămas cu mâna întinsăca a regelui Learmă-ntreb ce soartă m-așteaptă azimâine dupăcolț rânjesc iar colțiicelui mai negru câine îi spun numă tem de dinții tăi ascuțiți nici de ghearele tale lungi am văzut lumina din nou nu-mi pasă dacă m-ajungio sa te las să-mi muști trupul să te înfrupțipân-o să strigi destul inima...

Soarele linge crucea ferestrei iar ei nu mai vin Timpul trăiește în burta unui câine flămând Ei nu vin pentru că ei nu mai există Sunt de acum degetele miriapodice ale samsarului Iar în carapacea de aur și-au făcut cuib câțiva șoareci de câmp Cu burțile spintecate mașinal de foame Mai jos, pe potecă, o femeie cu un ulcior plin...

POEM DESCHIS dragului meu soț, Tavi Să-tinzi mâna când celălalt E gata să cadă. Să întinzi visul Dincolo de limita oarbă Să întinzi sufletul coardă cu coardă Pentru ca fiecare să-și taie cu grijă Felia sa de fericire, aici în acest loc Atât de încărcat de lacrimi și de Iubire. Pentru fiecare treaptă O clipă de suflet. Pentru fiecare Măsură...

URME DE VIAȚĂ Se mira cerul cu lumini răsărite în cântec de păsări peste câmpia părăsită de freamătul verdelui risipit în ploaia nisipului pe vadul râului uitat în cochilii de scoici îngrămădite peste rădăcini putrezite în pești rămași în urmele scheletelor amintind că pe aici hălăduia viața în volburi de ape păsările acum cântă în amintire cu ecouri în strigăte...

particularitate restul lumii e mereu amenințat de războiul ce se află la o palmă distanță războiul în care aproapele moare ca și cum e cel mai departe și sângele suferința strigătul lui au devenit particularitatea altei specii restul lumii din fiecare nu mai beneficiază de niciun ajutor și în pustietatea sângelui suferinței strigătului are nevoie de viață gloanțe adevărate a...

Ziua când întinereşti În fotografia lăsată la mine după ce i-ai rupt la ambele capete colțul stâng în fiecare an de ziua ta întinerești

Prietenie Prietenii mei urmăriţi de pădure, vă mai purtaţi sufletul aruncat ca o amforă pe umărul vremii?!… În aer, îmi pare, tot mai rar ascult foşnet de aripi… Pe umărul clipei amfora dulcelui trecut se risipeşte, se face mirt vibrând amintirea, ca un ulei galben, sălbatic… Şi unde, prietenii mei urmăriţi de pădure, vă mai purtaţi pasul?!… Să mai aud...