Reportaj

Mai rar om care la prima vedere să îți vorbească despre viața lui cu atâta franchețe. Asta se petrece numai când, funciar, are stofă de mărturisitor. Și dacă mai este stăpânit și de sinceritate, cum se arată el de când discutăm, povestea se întrupează. Iată un portret de om tânăr: E  lămurit cu viața lui, poate fi, când cineva ajunge...

Este de notorietate faptul că Ghiroda aparține unei zone metropolitane și că un asemenea statut modelează corespunzător nu doar aspectul edilitar al unei localități inițial rurale, ci și profilul social-economic al populației și, deloc în ultimul rând, preocupările și aspirațiile localnicilor. Unul din domeniile în care Ghiroda confirmă această aserțiune este cel cultural. Și nu doar prin faptul că instituția...

Se pornise un vânt intens și subțire, bătea atât de aprig încât nici nu știai de unde vine. Numai în Ghiroda, primăvara și toamna târziu, când se anunța zăpada, mai văzuse așa ceva Peki. În așteptarea lui Tie, plecat și parcă intrase în pământ, ieșise în curte și în lumina tot mai puțină a zilei privea strada. Era tot mai...

Începutul E prima zi a târgului, strada principală, arterele din imediata apropiere de centru, sunt înțesate de mașini.  Platoul din spatele casei de cultură  este plin de standuri și  oameni, fie că sunt expozanți, cumpărători sau doar atrași de albinărit.  Mai încolo, pe latura din spate, s-au așezat cei care au în ofertă utilaje și ustensile. E ora zece și...

Se numește Constantin Noja și se apropie, cred, de șaizeci de ani. E moț. A venit la Giarmata Vii prin căsătorie. Zice că la el, în Ardeal, a văzut stupi de când era copil și, plăcându-i, de atunci a dorit ca într-o zi să aibă și el albine. Vremea a trecut, dar pornirea i-a rămas.  S-a îndrăgostit de o fată,...

Sala de spectacole de la căminul cultural din Ghiroda are, pe scaune, două sute de locuri. Cine vine mai târziu, stă în picioare, unde, cum zicea doamna Silvia Mermeze, vechi  responsabil cultural în cadrul primăriei, mai încep vreo sută de oameni. Așa a fost și ieri, la sărbătoarea cu care s-a întâmpinat, la marginea burgului, sosirea primăverii. Spectatorii – părinți,...

Iubitorii fotbalului de pretutindeni au, și asta le mai joacă uneori și feste, o nerăbdare proverbială. Iată un exemplu: la Ghiroda, echipa de aici joacă în eșalonul al treilea, la fiecare meci de-acasă tribuna devine neîncăpătoare, gazonul, masă de biliard, cum zic aceiași chibiți, nocturna, motiv de mândrie, toate generează o marea dorință: promovare. În numele acestui deziderat în anii...

În dimineața când Tie, abia sosit în Lipova, înfipse cu un gest brutal cuțitul în podea, Peki nu se arătase surprins. Îi știa pornirile, izbucnea adesea când cineva nu-i înțelegea pofta. A urmărit cu plăcere  cum vibra lama oțelită, atât de intens încât ai fi putut crede că  nu se oprește curând. Peki l-a smuls și l-a fixat între sprâncene,...

Un semn nu vine, niciodată, din nimic. Și simbolul dansatoarei are, sigur, o poveste.  Pe scenă, de mai bine de-o oră, joacă mai multe ansambluri folclorice. Dacă te rupi de clipa imediată, de intensitatea ei care te prinde ca-ntr-un vis, deslușești, măcar în parte, cum și din ce le vine bucuria la vreo două sute de oameni. Spectatorii. Dar, numărați,...

 Jos, lângă tribuna din spatele casei de cultură din Ghiroda, de mai bune de un ceas, se desfășoară un spectacol. După fiecare evoluție se aplaudă. Uneori se strigă încurajator. Pe scenă sunt dansatori sunt prinși într-un concurs. Zeci de costume populare de-o frumusețe rară, unele vechi, zestre de la străbunici, sunt aduse la vedere. Se intră și se iese din...

Tie, reîntors de unde numai el știa, venise atât de mâhnit încât Peki nu putea înțelege despre ce anume ar putea fi vorba. Dar pricepuse că el se aștepta  ca la capătul drumului să afle ceva, ce fusese dinainte stabilit, așa justificându-se și drumul făcut de la Ghiroda până la Lipova. Să evite inevitabilele întrebări ce ar fi putut veni ...

Era vineri, trecuseră două zile de Ziua Luceafărului. La căminul cultural din Giarmata Vii, ce îi poartă numele, veniseră să-l sărbătorească pe poet câteva zeci de oameni. Invitația, și de această dată, fusese făcută de Silviu Lombrea, un moț așezat în acest sat de câmpie. Bărbatul acesta, încercat fiind în vremea din urmă, aflat chiar în cumpănă, nu se dezminte:...