Despre cazul femeilor Pascu presa a scris în două reprize. Prima, când a relatat cum cele trei – bunica Ana, fiica Sorina, Paula (nepoata Anei și fiica Sorinei) – , deși au avut pasiuni și meserii diferite, au stat sub „zodia foarfecii”. Chiar așa s-a intitulat pagina de ziar ce le-a fost dedicată. Bunica Ana...
nu s-au putut desprinde au rămas la sol – au început să-și planteze flori de nu te uita pe morminte. în cer în locul fiecărui împușcat e un gol – niciodată gloanțele nu au tras mai mult la cântar. zile ca zidiri a trecut o zi de când a trecut o zi, iar acum iară...
Anul 1907 – Am la tine, mami, o rugare. Să nu minţi niciodată. Nici când ţi-o fi tare greu. Era la a doua bătaie de clopot, când trebuia să urcăm în vagon. În gara de la Cârpa, mama, în urma mea, îmi mai aranjă o dată fularul; eu, cu piciorul pe prima...
Ne-a părăsit, recent, un amic al revistei noastre (seria Anghel Dumbrăveanu), între cei doi legându-se, în ani, o strânsă prietenie. Într-un vechi articol programatic, așezat în fruntea unui volum publicat la Facla (Istorie literară și poezie, 1974), găsim o frază definitorie, credem, pentru „campaniile” critice ale lui Mircea Tomuș: „Aproximând sau ratând, ne apropiem de...
Descoperind universul semnat LINDA SASKIA MENCZEL Lumina pare să explodeze, frânturi de gesturi, obiecte ce străfulgeră în priviri. În mijlocul lor tronează un pian fabulos. Albul încăperilor dilată timpul, iar înțelesuri neștiute te cuprind, te ademenesc, te pătrund, devin propria ta conștiință. Câteva simțiri, primele după ce am intrat în spațiul expoziției personale a artistei...
Descoperind universul semnat LINDA SASKIA MENCZEL Ai ajuns deci în Africa de Sud, la Johannesburg. Ce a fost acolo? În primul rând mirarea. Mi-am dat seama că fac parte dintr-o anumită pătură socială, ceea ce nu se întâmplase până atunci. A fi alb și a fi din România însemna cea mai bună variantă posibilă din...
Scriitura lui Mihai Ursulescu este un labirint, deloc ușor de pătruns în sânul ei, cu atât mai mult cu cât poemele sunt lungi, dense și încărcate de simboluri (Conjurația declinului, Editura Eurostampa, Timișoara, 2020). Ne aflăm în prezența unei poezii a existenței, însă a uneia decrepite, în declin, plină de tristețe și melancolie („Câteodată noaptea...
„Înghiți-ar pustiul!”,îl auzim peAmicu Dulău slobozind ăst blestem din orificiul gurii sale mari precît bortaintrării în Peștera Muierii, gură care ocupă mai mult de-un sfert din harta propriului facial. Ecoul vocii sale e propagat de reverberanța faring-laringianului hoitului său de cel puțin o sută douăzeci de kile, pe care i le cară o vitează bicicletă...
Vasile Mărășescu, zis Buri, este din Bunea Mare. El parcă nu are nimic comun cu lumea târgului. Cu două ghiuluri mari, din aur, pe degete, cu un porthart agățat de umăr, străbate târgul cu pas rar și sigur. ”În zona Făgetului nu are cine să mă doboare, mărturisește. Mie dacă mi-a plăcut un mânz de...
— Unde mergi, unchiule? îl întreabă pe moş doamna Marioara, cuibărită, ca o cloşcă, pe unul din locurile de lângă geam, aproape ascunsă de perdeaua soioasă, de unde supraveghează piciul, mulţumită c-o acceptasem în proximitatea mea. Bătrânul o priveşte cu luare-aminte, căci, bănuiesc eu, nu-i plac, ca şi mie de altfel, oamenii care intră în...