„Iarba rea din holde piară…” În 1934, când Sadoveanu publica romanul Nopțile de Sânziene, masoneria română era în plin proces de unificare a celor două mari loji tradiționale ale sale: M.L.N.R. şi Marele Orient al României . Combătută de unii și criticată de mulți, federalizarea a fost văzută de lojele conservatoare ca o încercare de indigenizare...
Unicitatea fiinţei stă şi în tainele pe are le aduce cu sine în întâlnirea cu partenerul său, în cele ce-i separă mai apoi existenţa de el şi-i crează acea independenţă faţă de ceilalţi. Cu cât oamenii se văd mai rar, cu atât vieţile lor se depărtează pe nişte orbite ştiute doar de cel ce le...
Tot mai des rămânem singuri cu noi, dimineaţa, înainte de trezirea celorlalţi, sau seara, după ce s-au culcat ori s-au retras la televizor, şi ne vorbim despre ziua care a trecut, ca un fel de jurnal intim nescris şi constatam că, la fel ca şi în ziua precedentă, am participat la o partidă de şah...
Nu cred că înţelepciunea vine odată cu bătrâneţea. Timpul mai degrabă îngroaşă trăsăturile de caracter ale omului şi le transformă în nişte riduri de piatră, pe care nu vrea să le vadă, dar nici nu se poate feri de rigiditatea lor, nu poate trece dincolo de cele câteva trasee pe care le cunoaşte. Atâta doar...
De când suntem împreună, Eugen Dorcescu a scris, de aniversarea sa din 18 martie, trei poeme în formulele poeziei clasice. Toate acestea vădesc ocurența nemuritoarei sectio aurea: Ioanitul (2017, devenit epilog al Elegiilor de la Carani, volum publicat în același an); Miozotis (2023, prolog al volumului intitulat Miozotis. Poeme regăsite, care a apărut în volumul...
Am început să nu mai pun șamponul pe creștet, ci mult mai în spate și un pic deasupra urechilor, ca să facă și puțină spumă. Am încetat să-mi număr dinții mei născuți, crescuți, de la natură. Și nu mai știu dacă am măsele de minte, cu minte în ele. Nu mai merg la vot. Sunt...
Nu cunosc alt scriitor atât de fascinat de simbolul Kogayon (voi folosi ortografia adoptată de Ioan Dan Bălan, după unii cercetători) și de cel al Omului de Piatră, precum Ioan Dan Bălan. Mai mult, la Ioan Dan Bălan cele două simboluri se întrepătrund, aparținând aceluiași univers spiritual. Iar viețuirea în și întru acest univers spiritual...
O năstruşnică reclamă ce ne împinge spre trăirea fiecărei clipe de viaţă are ca protagoniste două efemeride într-un peisaj mirific de început de lume, undeva într-un luminiş de deasupra unei pânze de apă. Verdele copacilor, aburul albastru de deasupra lacului, lumina ce vine pieziş spre privitor punând în prim-plan imaginea săltăreţeifiinţe de o zi creează imaginea...
Vorbesc, astăzi, despre Adriana Babeţi, pentru că mi se pare unul dintre colegii cu totul şi cu totul deosebit. Sunt coleg de redacţie cu Adriana Babeţi din 1972. Este un coleg care a făcut în colectivul Revistei „Orizont” o serie de fapte strălucitoare, aş zice. Pornesc azi de la Adriana Babeţi fiindcă a apărut un...
Deschidem o nouă rubrică, unde sunt găzduiţi, deopotrivă, scriitori care au lucrat în presă sau sunt, în prezent, membri unor redacţii, precum şi jurnalişti ale căror semnături nu vă sunt străine. Mărturiile lor, au fost şi sunt cronicari ai unor evenimente pe care – de aici începe dialogul – destui cititori le-au trăit. Deschidem rubrica,...