Poezie

*** nimeni nu-mi poate lua potecile de pe ogrăzi niciodată nu voi rămâne fără freamătul din goroniș întotdeauna ușlocul îmi va fi catedrală în care trilul păsărilor înalță rugi în tărie primăvara cu brândușe la ureche îmi va cadența pașii pe cărări împletite cu liane din fagul în coaja căruia am incrustat fără pic de milă numele și data săvârșirii...

Păi, să mai schimbăm paradigma. Să ne tragem oțărică de păr în sus, că tot ne-a părăsit (părul) și dregându-ne vocea și dregându-ne totodată cu un vin, la meniul zilei, la Merlot, birtu de lângă biroul meu de editor de nișă și tipograf și galerie de artă, o singură artă, a Norei, iată, ne ridicăm în picioare, speriind comâncăii, și,...

CARNAVAL e toamnă iar în târgul de vocale cuvintele-cuvinte au mai scăzut din preţ se rãzboiesc pigmeii-n talciocuri literare şi-nspânzurã orbita vreunui atom răzleţ şi Doamne cum oraşul cultivă ciuperci albe şi încă nu se simte povara cuvântului-cuvânt în pieţe se plantează doar schije de silabe şi iată Alfabetul rămâne-n necuvânt EXISTENŢĂ ALBASTRĂ ne amăgim cu visuri în cădere şi...

RUG DE MACI Ai fost un vis, ai fost numai un visPe care mi-l doream seară de seară,Nu bănuiam că-mi este interzis,Nici mu știam, cândva, că o să doară. Din macii verii îmi făceam un rug ,Doream pe el să ardem împreună,Iar luna, rătăcind pe-al nopții  crug,Să vină noapte bună să ne spună. Dar noaptea, pentru noi, n-a mai venit…Astăzi...

O IDEE DE CERC Nu-mi amintesc nimicde la înfrățirea sângeluieram pe atunci o idee de cercsau poate semnul unei liniifac doar presupunerisă nu-mi luați vorbele în seamăunele au rămas în vidnumai semnul lor mai vorbește îmi închipui că a fost un haosca la orice începutsimt cutremurul atomiloradunați în epiderma sângeluibărbierită în fiecare dimineațăla lumina becului de o sută de wați...

cineva cineva îmi face capul calendar apoi, în derâdere, se orientează după stelele verzi de văzut mai ales dimineața când cad ciocănitori pe picior ca pe un trunchi de copac încă nepregătit (cu nervurile sinelui date în gaj) pentru drumul pe care-l va ține cât se poate de răsucit acel cariu de lemn suficient agitat de lucrul de mână bătrână...

Stevie Wonder Stevie Wonder cânta într-o cazarmă. Mesajul de iubire ieșea răvășitor dintr-un difuzor mic și palid agățat de perete. Din difuzor atârnau sârme încâlcite. Sub difuzor era fereastra. Printre zăbrele se vedea o stradă săracă încremenită în ger. Paturile din odaie stăteau suprapuse. Dacă nu erai atent, când te cățărai spre somnul obligatoriu, paturile alea nenorocite din fier lăsau urme....

Poeta Elisabeta Bogăţan, admirabil om, a mai împlinit, numai ea ştie cum, un  fapt:  „Festivalul literar-artistic Ioan Dan Bălan.” S-a pornit acum, în 30 mai, la ora 1630, în Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” din Petrila. S-a pornit cu evocări despre abia dispărutul poet şi prozator – în viaţa de fiecare zi un inconfundabil, prin vocaţie şi fire, dascăl de...

Idila din vis Morişca lumii cernite o bate vântul nebun, ursita zilei e firavă, atârnă de un ram,  pe pragul casei înfloreşte dorul străbun- răbdare să te aştept mireasă: nu mai am. Pegasul meu adulmecă jarul lunii, înflorit, nechezatul lui spumegă destine, în galaxie trubadurul de foc călăreşte amurgul sortit- buzele heruvimului zămislesc într-o poezie. Vremea iubirilor celeste amorţeşte-n ţărână,...

Poem criminal toate amprentele lasă dureri, darpână și luminolule inutilnimeni nu poate detecta ravagiilevictimele colaterale zac îngropate adânc,le știi doar tu și le enumeri în secundeleprea întunecateinteligența nu ajută pe nimenilogica la fel nici măcar nu a fost nevoie de mănușiun punct și o scrumierăîți tulbură încă retina. Poem acvatic În timp ce trupul meu bate în roșutu sapi într-o...

Poem de mama De câte ori frământa pâine, Mama … plângea, Primăvara când cânta cucu; Și tata ara pe dedesubtul pământului, Mama se uita în sus … plângea și ne legăna. Când îi scriam scrisori din armată Și întrebam de tata, Ea se așeza pe marginea lumii, le deschidea Și le arăta trecătorilor … cu lacrimi în ochi. Atunci când...

DUREREA CUVÂNTULUI Mi se frâng gândurile în speranță umplute cu dorul nașterii și timpul fumează narcotice îmbălsămând uimirile totul arde în durerea cuvântului venit la masa războaielor să înalțe îngerii din rouă spre bătăliile visate AU ÎNNEBUNIT SAVANȚII Au înnebunit savanții lumii nu mai vor să închidă lumina în vorbe își joacă destinul la biliard îmbrăcați în pantaloni scurți și...