Sunt un ins nostalgic, reflexiv, depresiv, singuratic, tăcut, introspectiv, apatic. Mă înscriu în categoria temperametelor melancolice, numite printr-un cuvânt suav expresiv, care îmi alină neliniștile lăuntrice, până, de ce nu, în ADN, marcă înregistrată, ca amprentele, numai că ele, amprentele, poți afla, se modifică prin transplant de piele, cum procedează infractorii, modelându-și până și chipul,...
*** Înserarea se rostogolea în unde subțiri de lumină roşie şi galbenă. Pe zidurile cenuşii umbrele îşi făceau aripi una alteia undeva, cineva a săpat o fântână străinul, fratele meu siamez, încă mai bea din apa zilei de ieri a aruncat zărul la păsări lăsând stafiile destinului să degere în marmura tăcerii. Deodată îmi...
La început de stagiune 2018-2019, Teatrul de Vest Reşiţa a ieşit la rampă cu un spectacol în premieră după o piesă aparent simplă, cu două personaje, cum pare a fi textul lui Spiró György, care poartă titlul insignifiant al unei cutii de cafea, Prah. O cutie care pe neaşteptate intră însă „în scenă” cu un...
Şi cu ochii se agăţa, că altfel nu ajungea, să se termine odată cu aşteptarea. Încerca şi ea să vadă ce a picat în capcanele alea de prins resturi. De mâncare, de haine, de papuci, de orice, resturi. Femeia se opinteşte, o ajută şi fata cea mare, iar asta mică se uită cum trag cu...
Cariera literară a scriitorului timişorean Nicolae Strâmbeanu are o fascinantă traiectorie centripetă, în sensul cel mai geometric cu puţinţă. Primul său roman, „Evanghelia după Arana”, îşi purta personajele, iar odată cu ele cititorul, într-o călătorie făcută aproape de jur-împrejurul globului terestru – voiajul neavând însă nimic comun nici cu fantazările lui Sindbad, nici cu ingenuitatea...
Interviu cu solistul vocal al trupei Carla’s Dreams – Prezența la Ghiroda este o mare surpriză. Nu doar în localitate, ci în zonă. Bine ați venit. – Mulțumim de urare. -Aș vrea ca dialogul să treacă dincolo de ceea ce se știe de pe Internet. – Acolo sunt mari, foarte mari neadevăruri. – Am notat,...
Nici nu-mi trebuie ceas. Mai ales acum, când s-au reluat cursurile. Când scot capul pe balcon și văd grupul de bunici, părinți, rude ale copiilor de la școala din imediata apropiere știu că s-a făcut de doișpe. Ba, pe mulți dintre aceștia am început să-i cunosc, iar cu unii dintre ei chiar să schimb câteva...
M-am mutat în Jimbolia în toamna lui 1973. Treceam din copilărie şi pubertate într-o adolescenţă cu o cu totul altă configuraţie afectivă şi geometrică. Ceea ce avea să se adeverească o dată în plus fiindcă acolo aveam să îl cunosc pe Părintele Mihail Avramescu (1909-1984). Un prieten mi-a povestit că este un altfel de preot...
Nea Florică, mare amator de remi. Tot „Monumentu”-l cunoaște. Apare primul pe alee, cu pietrele sub braț. În urma lui, la un pas, niciodată în rând cu el, un bătrânel cocârjat, scuipându-și bojocii de-atâta tușitură după țigara ce doar a aruncat-o, se târâie gâfâind cu o plasă în care ține o pistelcă lustruită de-atâta joc:...
Bărcuţe de hârtie fata mea face bărcuţe de hârtie fără să ştie cum iar bărcuţele se scufundă de îndată ce le pune pe apă fata plânge atunci şi bate cu piciorul în pământ strigă şi hohoteşte iar ochii nu i se mai văd de atâtea lacrimi apoi se repede şi mai...