Cu 17 ani în urmă, prietenul Marius Chivu m-a invitat să mărturisesc, pentru Dilemateca, pe care dintre scriitorii trecuți în eternitate ori vii, de la noi sau de aiurea, l-aș invita să-mi fie alături la un chef. Am căutat textul de atunci și pe site-ul revistei (nu mai există acel site, cum nici revista), și...
După o foarte productivă experiență de externalizare cu volumul româno-francez Deșertul de cuarț. poeme în bătaia vântului/Le Désert de Quartz. Poèmes au gré du vent (2023), în traducerea Gabriellei Danoux, George Schinteie recidivează, doi ani mai târziu**, cu o culegere, de astă dată, româno-spaniolă, nimic fără timp. poeme pentru un anotimp inventat/nada sin tempo. poemas para...
Intransigenta lui Bazil în ceea ce privește oamenii îi enervează pe mulți. Uneori, și pe mine. Nu știu dacă mi-e de vină zodia, temperamentul sau faptul că sunt o – cum se spune în Banat – vinitură. Or, vinitura, prin natura așezării sale în teren, trebuie musai să lase de la ea și să fie maleabilă. Joacă...
În fiecare dimineață, Mihai ieșea din casă, se urca pe bicicletă și pornea spre job. Parcurgea mai întâi bulevardul Poligrafiei, continua pe Antenelor, apoi pe Luminii și ajungea, într-un final, la sediul firmei, aflat pe o străduță învecinată cu Piața Romană, acolo unde își petrecea mai mult de jumătate din zi. De fiecare dată când...
Ivit într-o „casă văduvă şi tristă / De la margine de Prut”, cântând „crinii latiniei”, Grigore Vieru a devenit, se ştie, figura tutelară a Basarabiei. Versurile sale, de un teribil impact, riscau chiar anonimizarea, intrând în circuitul folcloric. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet? Sunt stihuri antologice, vădind o suferitoare dualitate: pe de...
Era aproape de capătul zilei de vineri. Se aşezase acolo pentru că stătea mai comod, vinerea avea între orele optsprezece şi douăzeci şi două un soi de pufuşenie călduţă, în care se putea întinde cât era de lung, fără să se umple de înclăiala femtosecundelor de pe muchiile minutelor şi fără să stea cu frica-n...
(fragment) Cu privirea risipită pe șorțul negru, tot mai surpată, a vorbit numai despre iertare. De pe șorț aduna o scamă închipuită ori îi netezea o cută. – Când ești tânăr, a zis, ai numai inimă. După ce străbați timpul, îți crește și mintea. Asta spun acum, altfel și eu am făcut o greșeală de...
Înainte de păcat, omul era un acord și un imn desprinse din Divinul Cuvânt. Înainte de păcat, omul era asemănarea și chipul, răsfrânte-n Tehom*, ale Celui Preasfânt. Înainte de păcat, omul era o scânteiere din flacăra Duhului Sfânt. Înainte de păcat, omul era un mânz de azur, nestrunit de porunci, suferință, inspitiri, fericiri, remușcări, legământ....
De câte ori mă reîntorceam la casa părintească cel mai adesea mama mă aștepta la poartă, în fața curții, pe o bancă solidă, încăpătoare, sub nucul mare și umbros. Acolo veneau și vecinele. La vorbă. Câte povești, știri, amintiri, glume, secrete,( pe care” nu le știa bărbatul, dar le aflase tot satul ”), nu va...
Într-un interval de timp scurt, de numai trei ani, Corina Ozon a publicat un volum de proză scurtă şi două romane. Trebuie remarcată uşurinţa cu care trece de la un gen la altul. Se zice că în volumul de debut al unui prozator, citindu-l prin vreme- sunt în el mai toate temele pe care le...