Pădurea inimii mele Ți-ai deschis pașii spre mine. Te-ai uitat în ochii mei și m-ai cerut de soție în prima zi când ne-am văzut. Mergând pe cărarea inimii mele – ți-ai julit picioarele, mâinile, fața și, cel mai important, ți-ai rănit inima. Curgea sânge din tine și tu tot pășeai să mă cunoști, de parcă...
Cred că cea mai bună introducere la volumul lui Cristian Vicol este o constatare sumbră: printre cele mai tulburătoare cărți se numără acelea care, în loc să inventeze monștri, ne arată ce se întâmplă atunci când oamenii își duc până la capăt propriile concepții despre fericire, ordine și viitor. Cartea lui Cristian Vicol – Antiutopia....
Știre de ultimă oră Scriu poeme pe hârtie milimetrică și scrisul o ia razna,când adun plante uscate pentru ierbarsau când îmi decorez dragostea cu serpentine. Problema adaptării este orizontală, ca un pat de spital,ceasul de la mână ticăie apocaliptic;totul întârzie, totul e invers, chiar dacă pietrele plângși se sfărâmă în somn. Nu pot să mă...
Criză Mă cert cu un vraf de ziare perimateAtâtea cărți mă alungă pe scări în josVai cum plânge RAMONA în somnCad toropiți de confort în manuscrisele meleToți păianjenii din veacul indolentSemn că singura afacere rentabilăAr fi să las dracului biroul cu facturi comenzi etc…Să mă transfer în interesul serviciuluiCa gropar acestor antipoeme suaveAtât de speriate...
O liniște nepăsătoare Astăzi, în mijloc de primăvară Lumina nu cade, Ci se strecoară încet Printre frunze. Copiii aleargă fără să numere pașii, Râd ca și cum aerul Ar fi o joacă mai veche decât ei. Pe o pătură întinsă pe iarbă Cineva citește cu voce joasă, Iar paginile foșnesc Ca niște aripi liniștite. Oamenii...
Condiția femeii în literatură, indiferent de epocă, pornește de la aceste două paradigme: feminitatea, ca amprentă a scriiturii și feminismul atitudinal, ce impactează diferit, în funcție de receptori, de epocă și de notorietatea auctorială. Voi lua drept repere câteva figuri emblematice pentru evoluția femeii, atât din literatura română, cât și din literatura universală. Ce ne...
Aşezat pe malul pârâului Vădana, despre care legenda spunea că ar fi înghiţit în vremuri de demult fiul unei văduve, satul Băteşti se situează doar la 2 km de Făget, pe drumul asfaltat al „nisipului de Jupâneşti”. Se învecinează la nord cu Temerești, la nord-vest cu Făget, la sud-vest cu Colonia Mică și la vest...
(fragment) În odaia sărăcăcioasă, un suflet şi un opaiţ pâlpâiau. Femeia, sau ce mai rămăsese din ea, devenise aproape una cu salteaua albă, zbătându-se pentru fiecare gură de aer, cu un trup din care cei încă aproape aveau nevoie de o matematică mentală complicată pentru a recompune măcar o imagine vagă a ceea ce fusese...
Fără îndoială, Bogdan Petriceicu Hasdeu – se împlinesc în acest an 14 decenii de la lansarea primului volum al monumentalului său tratat Etymologicum Magnum Romaniae – şi-a adjudecat, în istoria culturii române moderne, rolul de ultim mare cărturar enciclopedist. Opera sa, făurită pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a veacului XIX, a intersectat firesc proza,...
(fragment) Era în revărsat de zori când am lăsat în urmă Aakra și am apucat drumul pustiului. Renunțasem să trec marea, să plec spre Keyshra; mi-am dat seama repede că ar fi fost o mișcare mult prea previzibilă. În port ne-ar fi căutat prima dată soldații lui Leander. Acolo alergau toți fugarii, în speranța să...