Cu câteva săptămâni în urmă ne-a părăsit un om rarisim, de o mare delicatețe sufletească, un vechi și statornic colaborator al revistei. Retras într-o singurătate rodnică, dl. Radu Ciobanu ne-a oferit cu generozitate, vreme de două decenii și mai bine, slujind, dincolo de preocupările prozastice, cronistica, texte de cert rafinament analitic, oneste, penetrante și empatice....
– Eu sunt, i-am zis, străduindu-mă să-i câştig simpatia. Suspectați-mă doar de bunăvoință! Fermierul, la fel de distant, mi-a întins mâna, apoi a împins poarta, încuind-o de două ori. Acum, întors către mine, cu ştiutul semn, mi-a făcut invitația să înaintez către casă. Au urmat destui pași într-o derutantă tăcere, umăr lângă umăr, pe aleea...
Pictură bănățeană din sec. 18 până în sec. 20 O carte eveniment. Cele o sută nouăzeci și cinci de reproduceri color și alb-negru reprezintă spectaculoase borne ale drumului picturii bănățene prin timp, comentariile însoțitoare oferind informații despre fiecare artist selectat, cât și despre opera acestuia, cu precizări importante asupra destinului unora dintre lucrări. Începuturile artelor...
Fertilizări ale epicului în proza debutanților Proza noastră face o figură emblematică în orice bilanț al literaturii; pe plan intern autorii au un dialog fertil, prin cărțile lor, cu cititorii, mult mai mulți decât ai poeziei, pe plan extern se dobândesc binemeritați lauri. În narațiune timpul se lasă mai bine pipăit, explorat, analizat, circumscrierile (auto)biografice...
Romanul Gisella, de Dumitru Tâlvescu (Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2025), poate fi considerat, pe bună dreptate, unul de dragoste. Însă depășește această sferă cu ușurință, pentru a pătrunde în cea socială, întrucât surprinde viața de zi cu zi din zona Săcărâmbului a anilor ’20-’30. Aici se exploatează aurul, în condiții grele, cu mijloace arhaice,...
Bulja era bucătarul Regimentului VI Husari. Cu fața încruntată i-a zis lui Iosif că e ziua lui la bucătărie și ca el o să-i fie comandant și a plecat. Băiatul s-a trezit, și cât ai spune pește era îmbrăcat și pregătit de muncă. Soarele nu răsărise încă. Printre sfărăituri și mormăituri, a aruncat otavă la...
Hermeneut de forță, dascăl iubit și, mai nou, prozator de rafinament stilistic, impunând prin acuratețea scriiturii, Mirela-Ioana Dorcescu reprezintă cu fală școala lingvistică timișoreană, fiind – în ochii profesorului G.I. Tohăneanu – un „filolog politeist”. Altfel spus, dincolo de stricta specializare (lingvistică, pragmatică, semiotică), orizontul ei cultural se deschide generos interdisciplinarității, intersectând literatura și istoria,...
„Du-mă undeva, unde vrei tu!” Bărbatul porni motorul și, fără să gândească ceva precis, puse mașina în mișcare. După primele sute de metri, intui, mai mult decât conștientiză, încotro să se îndrepte. La prima intersecție întoarse și se îndreptă spre munții blânzi din apropiere. Nu era departe, cel mult o jumătate de oră până la...
Când cineva pleacă, se desprinde, dacă este zi, din malul luminii. Dacă este noapte, se duce, aşa se zice, mai neştiut, că până după zori, când vestea atât de tristă, se mai înmoaie, chipurile, măcar pentru unii. Ea s-a dus ziua în amiaza mare. De atâta suferinţă, îndelungată şi atroce, ea a plecat arătându-se mai...
(fragment) Cu o uşoară ezitare, Codrin îşi trecu din nou palma pe deasupra bolului cu apă lălâie, iar algele dinăuntru se tulburară, pentru a se aşeza apoi în aceleaşi cuvinte. În litere de culoarea mătăsii-broaştei, a căror rostire, cu trei sau patru generaţii în urmă, i-ar fi adus ani grei de canon. Îi spuse asta...