Nu e o întâmplare că vocabula e prinsă în titlu, chiar Orașul se constituie în personaj dominant al romanului, un oraș somnolent, încet și, adesea, puțin la minte, doar ritmul afacerilor și al petrecerilor ce-l mai dinamizează. El se complace într-o stare confuză („pierdut în ceață”), în nesimțire provincială, în mărginire burgheză. Orașul ca personaj...
Am visat un vis azi-noapte. L-am visat cum nu se poate mai bine, puţin după miezul nopţii. Visul era color şi mirosea a câmpie şi a ţinut numai şapte picosecunde. Pe urmă m-am trezit; de regulă, aşa se întâmplă. Se făcea – dacă am visat, doar se făcea, nu-i aşa? – se făcea că m-am...
E o zi toridă de început de august în Temereşti. Au trecut cinci veacuri şi un pic de când vatra asta este ştiută. E tăiată în două de o şosea asfaltată, un şir de case arătoase însoţesc drumul principal care urcă uşor, iar din loc în loc se desprinde câte-o uliţă pietruită. Ca mai în...
Acoperind un evantai larg de preocupări (prozator, publicist, istoric literar, traducător), Maria Pongrácz-Popescu, fostă sportivă de performanță (gimnastică), a trezit, odată cu venirea în Timișoara (1965), un deosebit interes printre veteranii literați ai urbei. A fost lungă vreme, înconjurată de „aristocrația literară”, om-liant al filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor (ca adjunct), și-a dat doctoratul în...
Cultura universală este, între imaginar și metaforă, o construcție dinamică a spiritului lumii, în definirea hegeliană a reprezentării omenescului, de la geneză încoace. Dumnezeu, știm, i-a lăsat omului alungat din rai libertatea de gândire, de exprimare, de atitudine. Dar omului scriiturii, și el imitând gesticulațiile creatorului, i-a rămas ca ideal suprem și deopotrivă dominantă ideatică...
Pe Nicolae Dolângă l-am cunoscut în trei ipostaze. Mai întâi, în cea de coleg la Radio Timișoara, unde el realiza o emisiune frumoasă de etnografie și folclor, „Izvoare fermecate”, iar eu aveam grijă la emisiunile redacției social-economic de rezolvarea problemelor, destul de numeroase, a ascultătorilor. Așa că, de regulă, treceam pe același coridor lung, ne...
Trecem adesea pe lângă lucrurile din jurul nostru și, de firești ce ni se par, nu le mai băgăm în seamă – decât strictul necesar, doar în măsura în care ne sunt utile. Ochiul operează selectiv, conformându-se unei scări de valori fondată pe obișnuință. Fărâmele de extraordinar rămân ascunse, rămân uitate sau necunoscute… Va trebui...
58 Nu e o vârstă.Nu e durere.E un gol și n-ar trebui. Am vrut să plâng(mi s-a mai întâmplat asta). E un privilegiu, au spus câte unii.E jumătate din drumul Golgotei,au zis alții. Numai eu nu știu ce e Am străbătut fiecare an,,cu ochii larg închiși,,am ucis orizonturi șiam deschis ferestre,am înotat prin cețuriaproape imposibile...
De cum am citit primul capitol din noul roman scris de Mirela-Ioana Dorcescu, Bonanza, mi-am dat seama că autoarea, după câte îi știam scriitura din cărțile Apa sau Punctul interior, are vocația nativă de a transcrie realitatea din preajma ei într-un imanent parcurs de interes general. Indiferent din ce punct ar porni, neapărat însă din...
(Fragment) Nu avea să iasă nimic serios, până la urmă, din scurta lui poveste de amor cu Rita. Fata avea să dispară din viața sa tot atât de repede cum îi ieșise în cale. Cu o noapte înainte de a se despărți de el, Rita i-a susurat, printre reprize de râs fără egal prin naturalețea...