* * * Uneori, te refugiezi în copilărie ca într-o casă cu pereții transparenți. Niciunde nu te simți mai în siguranță decît acolo, tocmai pentru că nu poți ascunde nimic. Toate sînt așezate în ordinea lor firească, de început de lume. E atîta liniște că auzi ce își șoptesc intre ei peștișorii din acvariu. În...
Criză Mă cert cu un vraf de ziare perimateAtâtea cărți mă alungă pe scări în josVai cum plânge RAMONA în somnCad toropiți de confort în manuscrisele meleToți păianjenii din veacul indolentSemn că singura afacere rentabilăAr fi să las dracului biroul cu facturi comenzi etc…Să mă transfer în interesul serviciuluiCa gropar acestor antipoeme suaveAtât de speriate...
S-au împlinit, iată, la 16 martie anul acesta, 10 ani de la trecerea în neființă a scriitorului Gheorghe Zincescu din Reșița, (născut la 4 septembrie 1946, în comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița). Poet și prozator, membru al Filialei din Timișoara al Uniunii Scriitorilor din România. Despre opera sa literară s-au pronunțat de-a lungul timpului diverși...
Să fi fost pe la începutul anului1988, cînd poetul Ioan George Șeitan, de care mă apropiasem încă din prima zi a mea de cenaclist la Semenicul din Reșița, m-a chemat să îl însoțesc pînă acasă la Iosif Caraiman. Acesta nu dăduse nici un semn de viață vreme de cîteva zile și nea George se temea...
* * * Întîi s-a îndrăgostit de scrisorile tale anonime. Apoi de poștașul ce i le aducea. El avea chip, tu nu. El o mîngîia, o plimba pe bicicletă. Tu îi scriai să se ferească de o viață obișnuită. Să caute cheia de la casa din vis, unde o vei aștepta mereu, pregătit să plecați...
# Într-o zi, regele a poruncit să aibă loc o bătaie cu perneîn piața publică. Nu a îndrăznit nimeni să lipsească.Supușilor le-a plăcut. Să facem din asta un obiceial locului, o tradiție, au propus ei. Aveți grijă,i-a avertizat nebunul, de la un an la altul, tot maimulte perne vor fi umplute cu pietre. Nu l-au...
* * * Ai grijă ce scrii! te amenință, din umbră, Celălalt. Nu degeaba ți s-a ridicat, în palmă, o spînzurătoare. Nu risca, păstrează foile imaculate. Fii grăjdarul ce țesală, în fiecare dimineață, calul alb al împăratului; însă nu-l încalecă niciodată, de teamă să nu fie decapitat. Cine să-l asculte? Tu? Nici vorbă. Dimpotrivă. Scrii...
* * * Poeții sînt continente fără formă. De aceea rămân, uneori, nedescoperiți. Sângerează mult, rănile lor nu pot fi vindecate nici cu urină de fată mare. Mereu scapă hățurile: poezia nu e cu cai obișnuiți, e cu inorogi ce pasc ierburi stelare, cu vise pierdute, cu vârful de creion din inimă. Poezia e ceea...
* * * Cât te vei mai întinde, tu, umbră a nimicului? Vei ajunge pînă aici? M-am săturat să îmi tot schimb culoarea. Taur blând, emoție de seară, sunet în voalul miresei. Ai auzit? La început a fost tăcerea. Și tăcerea era la om. Și omul era tăcerea. Tu nu te încrezi în Dumnezeu nici...
* * * E prea devreme, pasărea-mamă nu are din ce ou să se nască. Să strecurăm unul sub ea, cînd doarme, îmi spui. Dacă nu există un precedent al vieții, trebuie creat unul. Cît să se mai sprijine totul pe un picior de nisip? Așteptăm orice, chiar și o greșeală. Va fi răsplătită pe...