aplaudam cuvintele și nu ți-am spus că liftul către cer e oda zeului, în togă și fără sandale îl vedeam nins de literele cărții, apoi îi scriam despre ape până când filamentul lunii plesnea de emoție apoi ne ascundeam trupurile goale în nisipul fierbinte așteptând dimineața păsărilor albe și venea dinspre lagună pisica zilei, ea...
Lui Constantin Brâncuși Cu zbor celest, din sinea visului etern, în unduire lină, undă genuină, cu aripi de mister, Pasăre-n eter, dincolo de cer şi stratosferă, desprinsă de efemer, printre galaxii, planete și stele în abis vărsând lumină, infinitul îți cuprinde zborul tăuatras astral în himerica vecie. Pasăre în Univers, zbori, în vis cu nemurirea,...
Versuri inedite din manuscrisele încredințate mie de Liviu Ureche, nepotul poetului, ai cărui pași mai stăruie în cadența lor pe caldarâmul orașului Timișoara. Totul a început într-un septembrie și tot septembrie l-a luat înapoi! Nina Ceranu ACUM Acu e oarte noapteȘi somnul incolorAcum când două viseLa-ncheieturi mă dor Acum cân piere-n valuriNădejdea unui drumE-ngrozitor de...
Peisaj sonor ne este plin aerul de strigăte greu mai luminează printre ele cuvântul de mângâiere mirarea ori bucuria ne este plină urechea de auzul de strigăte şi spaima şi singurătatea şi sfârşeala iată strigăte sunt prelungi atât de prelungi că osteneşti oh osteneşti cât trei cât şapte cât nouă vieţi la capăt să le...
DEIANEIRA Mi-ai apărutpoianăvorbitoare cu flori de nu- mă- uita în ochi m-ai înfășurat încosițe de coada calului în fire lungi de pedicuță șoptitoare și-n mângâieri de garofițe multicolore Pe trup gol lăsat ploii calde în scăldătoarea verii pluteau petale și-n aer miresme împleteau amețitor umbre din istorii și legende Aveam liber la soare și viață...
UN ADEVĂR Am văzut o lumină puternică dincolo de soare cerul stătea în genunchi și se ruga se ruga se ruga cu ochii spre pământ DORINȚĂ Vrem lumină în sânge dar el curge cu obstacole întunericul abia așteaptă să ne știrbească drumurile dacă le ocolești ele se înmulțesc adună grohotișuri în pași râd când le...
Poem din Valea miracolelor În Valea aceasta a râurilor, a pietrelor, a morilor şi a florilor – pasărea cu aripi de lună adună potecile dinspre Fântâna cu Leacu’, dinspre Dragomireana şi dinspre buna-bună! În Valea aceasta a dorurilor, a curcubeielor şi a ciutelor cu ochi blânzi şi peste fire de umezi, grâul se pârguie, fără...
vara carpatină I vara e anotimpul iubirii se spune. dar eu nu prea ştiam să iubesc. sau mă iubeam prea mult pe mine. iubirea e altceva mi-am zis. da. şi începi să iubeşti când toată ura din tine s-a stins. când ai puterea să ierţi şi abuzezi de această putere. şi în această vară carpatină...
*** mă învelesc în oase ca un poem în cuvinte păsările cerului cu aripi de pământ vor sta de pază să nu îmi evadeze pământul din trup cuvintele mă cheamă înapoi în poemul scris oasele s-au retras triste în iarna unei zăpezi a morții cerul a adormit în sângele meu cu fereastra deschisă *** viii...
Rana cuvintelor Lângă scara de rouă dintre cuvinte, mi-au căzut un ochi, oh, și-un dinte Sigur mă căzneam să mă urc la cer – o, cum m-au răpus florile de ger. Zeul de piatră înghețase apa din lac și frigea printre stele coaste de drac! Șarpele prăpădului șuiera pe sub nori – ne prihănirea lumii...