LEGILE CLEPSIDREI Am trecut peste pragul unui Timp și mi s-au rupt pingelele bocancilor chiar de la prima treaptă păzită de legea destinelor gravată pe pânza unui păianjen venit din catacombele primei zidiri am înțeles că este doar începutul sosirii mele pe drumul anilor și merg înainte la chemări de ecouri petrecut de frământări nedeslușite...
CARNAVAL e toamnă iar în târgul de vocale cuvintele-cuvinte au mai scăzut din preţ se rãzboiesc pigmeii-n talciocuri literare şi-nspânzurã orbita vreunui atom răzleţ şi Doamne cum oraşul cultivă ciuperci albe şi încă nu se simte povara cuvântului-cuvânt în pieţe se plantează doar schije de silabe şi iată Alfabetul rămâne-n necuvânt EXISTENŢĂ ALBASTRĂ ne amăgim...
CA URMARE m-am născut în republica populară românăcare după numai doi ani s-a schimbat însocialistă iar în 1989 ca urmare a uneiinginerii genetice (a făcut plopul pere) s-areîntors (o, câtă mărinimie!) în capitalismpe care nu-l apucasem (noroc că nu mi-am propus să fiu fericit) UN CORP DELICT ATÂT DE FRAGIL nu mă mai grăbesc (orizontule...
Poem triptic Într-o noapte Am furat visul fântânarului … Și l-am visat eu, Se făcea că am aripi în loc de ochi, Care mă zburau peste clepsidre Și dimineața … mă beau caii. Într-o noapte Am furat visul lui Manole … Și l-am visat eu, Se făcea că mă zideam singur În pântecul femeii, În...
Înainte de păcat, omul era un acord și un imn desprinse din Divinul Cuvânt. Înainte de păcat, omul era asemănarea și chipul, răsfrânte-n Tehom*, ale Celui Preasfânt. Înainte de păcat, omul era o scânteiere din flacăra Duhului Sfânt. Înainte de păcat, omul era un mânz de azur, nestrunit de porunci, suferință, inspitiri, fericiri, remușcări, legământ....
dansul găinii nuntă mare măi.. de nu-ncăpea zestrea miresei în șapte care dar și mirele era frumos și din neam bun după cununie la casa miresii luă maica găina cea mai grasă/cea mai frumoasă cu mărgele gătită/și primenită cu monede de aur plătită de nănașă se spălă maica pe mâini cu apă ca și cum...
Asfodeli / Asfodele Germogliano di primo mattino gli asfodeli e si cibano di luce serica le prime ore dell’alba lascian traccia di noi ombra ieratica dai lontani trascorsi e forse sbaglio forse confondo l’importanza d’onirici nei tra il nulla e la sua apatica accezione inciampando nell’errore indefinito che disorienta. # Răsar dimineața devreme asfodelele și...
CRUCEA DIN STEJAR Lui Marian Odangiu De la Valea lui Liman spre Mânăstire-n sus O cruce latină dintr-o bucată Cu semeţie s-a urzit ermetizată În trupul de stejar În visul său ciudat Pădurarul parcă scotea cartofi Şi-n pocnetul zorilor Ca un orfevru tăiase lemnul Iar unealta lui sărise ca de pe un os pietros Aşa...
Pădurea inimii mele Ți-ai deschis pașii spre mine. Te-ai uitat în ochii mei și m-ai cerut de soție în prima zi când ne-am văzut. Mergând pe cărarea inimii mele – ți-ai julit picioarele, mâinile, fața și, cel mai important, ți-ai rănit inima. Curgea sânge din tine și tu tot pășeai să mă cunoști, de parcă...
Știre de ultimă oră Scriu poeme pe hârtie milimetrică și scrisul o ia razna,când adun plante uscate pentru ierbarsau când îmi decorez dragostea cu serpentine. Problema adaptării este orizontală, ca un pat de spital,ceasul de la mână ticăie apocaliptic;totul întârzie, totul e invers, chiar dacă pietrele plângși se sfărâmă în somn. Nu pot să mă...