Aparențe lucrurile nu sunt deloc ce par a fi întreabă-l pe Magritte girafa lui trăiește într-un pahar de șampanie domul din Italia se sprijină de o pană fața femeii nu este decât corpul ei ochii – doi sâni rotunzi iar gura – un pubis nici tu nu reprezinți decât o convenție un fel de a...
Revoltă, coșmar M-am plictisit de eul meu, cel de până azi, dar domnilor, nepotrivit și blestemat vă spun: m-am plictisit amar de țara asta-n care nu e nimeni treaz. Țara asta dormind din rădăcină în visul meu s-a întins ne-hotărnicit coșmar. 8 ian. 1970 Gura de rai română În altă firidă această sintagmă perpetuă la...
LINIŞTEA ACEASTA Liniştea aceasta, da, liniştea aceasta opacăpluteşte deasupra oraşului, îţi spui, o pată imensă,lucrurile intră docile în mănuşa dimineţii, intri şitu cu toate disperările tale, respiri şi îţi întinzimâinile să întâmpini ceaţa care devastează porii,ocarcasă albă acoperă intimitatea celor ce încă nudispar, încă vezi mărinimia acestei fiinţe dedincolo de perdea, dincolo de micile aprehensiuniale...
Fără filtru nu scriu de pe un scaun cu jilț pe o masă spațioasă într-o cameră numai a mea nici în mijloace de transport în comun scriu de aici de pe canapeaua veche așezată în dreptul geamului un loc ce seamănă acum după atâția amar de ani de privit cerul cu scaunul de pe care...
El, fără de păcat. Ea, femeie niciodată Janeta nu fusese mai frumoasă. de când Ninel venea să-i scuture busuiocul de sub pernă, pus cu grijă acolo, cu închinare și țoc pe icoane, fata asta nu mai era ca ea. era ca alta. – să ne schimbăm trupurile între noi! îi spunea băiatul și o încingea...
Câteodată, simt că prin mine NEODIHNĂ zboară o pasăre albă. N-are cuib și nici cer, nici măcar o veștejită creangă de lut, pe care să-și mai odihnească, din când în când, aripile de hârtie. Nu i-am zărit niciodată perechea și sunt convins că n-a cunoscut nici căldura zborului împletit, și nici împlinirea clocitului. Dar, cu...
Sarafane Sarafane de vată de zahăr ars, sarafane cu sertărașe, buzunărașe Croite liniar, defilați, defilați într-un marș al inimilor oprimate Prin camerele faraonice ale Casei Poporului mustind de sângele brut al poporului, eliberați Poarta Sărutului de mizeria burgheză, cuantificați Coloana Infinitului până încape într-o machetă miniaturală, eu sunt comunista care se temea de potențialitatea albului...
Poema: risipă de mir peste pagini virgine La locul ei pe măsuța din colț Între coperțile sale, virgină Zace Poema (iar pe fotoliul ca un infoliu Se lăfăie Cititorul, urmându-și zorul Ostoind dorul: dorul de carte, Nemuritorul… Muncit de fantasmele Poeziei În huzur și uimire Urcat în podul de la mansardă, printre hulubi Și hulube,...
Din sala casei lui Mufoc, şi din faţă şi din spate, se văd dealurile. Când plouă, mereu îi place să spună că până diseară, obligatoriu, dealurile coboară la el în bătătură. Cotropit iar de frumuseţea ploii, aprinde des ţigara şi repetă, cu pornirea omului înţărcat de la bucurie, plouă, Doamne, cu bulbuci, să fie bine...
Glosse – Cătălină, Cătălină, Oare tu n-ai nicio vină Că Luceafărul de sus A plecat și s-a tot dus Către Tatăl din departe – Ca să-i facă și lui parte De dragoste pământeană C-o frumoasă Cosânzeană?! Cel din Cer a ascultat Ce-a cerut, dar nu i-a dat Și l-a trimis înapoi Să vă vadă pe-amândoi...