Se zice, cărțile sunt scrise din cărți și probabil parțial e adevărat. Oricum așa se întâmplă să fie în acest caz : o carte din cărți, din impresii personale, din dosarele păstrate cu sfințenie de Gheorghe Tomozei, din manuscrise ale altora care îmboldiți de Tomozei însuși, au scris despre Labiș, din fotografii și tăieturi de reviste. Acestea toate nu sunt...
Evocări

Intelectuali din alte vremuri
La Turnu-Severin, prin anii 1920-1923, putea fi întâlnit un domn jovial, cordial, cu o vorbire fermecătoare, elegant şi distins, care alesese să-şi petreacă ultimii ani de viaţă în acest frumos şi liniştit oraş cosmopolit de la Dunăre, unde avea prieteni adevăraţi, mai ales pe fosta profesoară de pedagogie de la Universitatea din Bucureşti, Alexandra Lacrițeanu şi fratele său, profesorul şi...

Nina Ceranu și ultimele sale scrieri din „viața de la zero la unu”
Nu mai știu când am cunoscut-o, de fapt, pe Nina Ceranu. În tinerețea mea mă intersectam adeseori, îndeosebi pe culoarul de la parter al Universității, cu o doamnă mereu mohorâtă, ce mă evita sistematic, plecându-și sau întorcându-și capul în dreptul meu, ca să înțeleg limpede că nu e dispusă la un salut. Mi-era clar că nu era supărată pe mine,...

Maria Pongrácz-Popescu și motivul insulei
Acoperind un evantai larg de preocupări (prozator, publicist, istoric literar, traducător), Maria Pongrácz-Popescu, fostă sportivă de performanță (gimnastică), a trezit, odată cu venirea în Timișoara (1965), un deosebit interes printre veteranii literați ai urbei. A fost lungă vreme, înconjurată de „aristocrația literară”, om-liant al filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor (ca adjunct), și-a dat doctoratul în Istoria presei (1981), a fost...

Nicolae Dolângă
Pe Nicolae Dolângă l-am cunoscut în trei ipostaze. Mai întâi, în cea de coleg la Radio Timișoara, unde el realiza o emisiune frumoasă de etnografie și folclor, „Izvoare fermecate”, iar eu aveam grijă la emisiunile redacției social-economic de rezolvarea problemelor, destul de numeroase, a ascultătorilor. Așa că, de regulă, treceam pe același coridor lung, ne salutam și ne vedeam fiecare...

Zâmbetul de pe urmă al Mariei
Când cineva pleacă, se desprinde, dacă este zi, din malul luminii. Dacă este noapte, se duce, aşa se zice, mai neştiut, că până după zori, când vestea atât de tristă, se mai înmoaie, chipurile, măcar pentru unii. Ea s-a dus ziua în amiaza mare. De atâta suferinţă, îndelungată şi atroce, ea a plecat arătându-se mai tristă decât în toată existenţa....

Cazul Vieru: ”Scriind, parc-aş ara cu o cruce”
Ivit într-o „casă văduvă şi tristă / De la margine de Prut”, cântând „crinii latiniei”, Grigore Vieru a devenit, se ştie, figura tutelară a Basarabiei. Versurile sale, de un teribil impact, riscau chiar anonimizarea, intrând în circuitul folcloric. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet? Sunt stihuri antologice, vădind o suferitoare dualitate: pe de o parte, o poezie cantabilă,...

O evocare: Ioan George Șeitan
Criză Mă cert cu un vraf de ziare perimateAtâtea cărți mă alungă pe scări în josVai cum plânge RAMONA în somnCad toropiți de confort în manuscrisele meleToți păianjenii din veacul indolentSemn că singura afacere rentabilăAr fi să las dracului biroul cu facturi comenzi etc…Să mă transfer în interesul serviciuluiCa gropar acestor antipoeme suaveAtât de speriate de lipsa de cititoriFideli de...

Etymologicum Magnum Romaniae, 140 de ani de la lansare
Fără îndoială, Bogdan Petriceicu Hasdeu – se împlinesc în acest an 14 decenii de la lansarea primului volum al monumentalului său tratat Etymologicum Magnum Romaniae – şi-a adjudecat, în istoria culturii române moderne, rolul de ultim mare cărturar enciclopedist. Opera sa, făurită pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a veacului XIX, a intersectat firesc proza, poezia şi dramaturgia, eseistica şi...

O aducere aminte: Gheorghe Zincescu
S-au împlinit, iată, la 16 martie anul acesta, 10 ani de la trecerea în neființă a scriitorului Gheorghe Zincescu din Reșița, (născut la 4 septembrie 1946, în comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița). Poet și prozator, membru al Filialei din Timișoara al Uniunii Scriitorilor din România. Despre opera sa literară s-au pronunțat de-a lungul timpului diverși confrați de condei, eu nedorind...

Un tezaur azapian pentru cultura română
Încă îmi persistă în minte frânturi de texte din scrisorile excepționalului poet pe care l-a dăruit culturii românești Banatul, Gheorghe Azap. Mi-au însoțit toată ziua, o zi de iarnă înnegurată și rece, foarte rece. Știu, știu ca și voi, ceilalți: o să vină și primăvara, dar zilele astea așa de triste se încăpățânează să lase musai urme. Iar Gheorghe Azap,...

Tomozei iubea filmul
Când Gheorghe Tomozei începea să fie preocupat de film, era un foarte tânăr redactor, un bărbat gracil, potrivit de înalt, cu gene lungi, negre, umbroase și o privire pătrunzătoare pe care adeseori o ascundea. Ceremonios, timid și curajos, deopotrivă. Politicos și arogant, deodată. Poetic și ironic. Mare iubitor de literatură, scria din copilărie remarcat fiind de redactorii momentului, în elanul...
