Poezie

Montagnerusse Sunt timpuri când nu poți deschide porți în cuvânt, Timpuri cu gust de acrilic și de celuloză. Noaptea ți se strecoară în pat ca o astenie de toamnă Iar tu îți ștergi îngerii de pe coapse în silentmood. În tramvaiul 23 s-a rostit atâta poezie încât îți unduiau sânii Și,  revoltată de isteriile celor din zona urbană, Ai trimis...

Vise uitate Zeci de răspunsuri sclipesc în neant. Port umbre de vise uitate; mi-s umerii grei şi-mi temură paşii. DRUMUL nu-l ştiu, dar am pornit pe unul. Am coate-nsângerate-n încercarea de-a-l croi. Zeci de răspunsuri sclipesc în neant. Alerg M-am rătăcit printre bucăţi de cretă. Litere răsar de pretutindeni. Alerg spre o piatră rară, ce promite să-mi lumineze calea. Revărsare...

CREANGĂ DE ULM             De ce stelele n-au lacrimi,             Mă-ntrebă aseară râul,             Și n-au haină de mătase             Frunza, iarba, floarea, grâul?!             De ce morile n-au doruri             Ori vreo horă de la nuntă,             Pietrele de ce n-au patimi,             De ce n-au geană căruntă?!             Cerul de ce nu-i aproape,             Necuprinsul, ʼce-i departe?!            ...

PSEUDO-KYNEGETIKOS Se macină zorii În pietrele morii;             Prin ape,             Pe-aproape, Ca niște litere, Frumos colorate, Trec vânătorii… POEM DIN VALEA MIRACOLELOR (Bigăr – Paralela 45) lui Alexandru Nemoianu În Valea aceasta a râurilor, a pietrelor, a morilor şi a florilor – pasărea cu aripi de lună adună potecile dinspre Fântâna cu Leacu’, dinspre Dragomireana şi dinspre buna-bună! În...

Sfântului holopoem, supraetajatelor lui metafore… Cum nu trebuie să dai mierloiul din inima-ţi cu stent, pe mierla de pe ramul drept al arborelui genealogic, în aprilie, da, cea de pe crenguţa aceea, parcă în simetrie cu artera-ţi carotidă de stânga, aceea, cu bază-n sinus, cea conducătoare de globule împurpurate de emoţii proaspătului cer cu îndimineţit crepuscul, ori cum nu trebuie...

170 de ani de la nașterea Poetului Național Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi și nouă toate;Ce e rău și ce e bineTu te-ntreabă și socoate;Nu spera și nu ai teamă,Ce e val ca valul trece;De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte,În auz ne sună multe,Cine ține toate minteȘi ar sta să le asculte?…Tu așează-te...

1. Flacăra  Cuvintele cădeau rând pe rând  Și așteptau pe mal flacăra . Cabotinii vânau spasmele vesele. Apoi toamna , cu viciile ei palide.  Ploua și hohotul îngerilor  Ținea în poală unealta singurătății mele.    2. Bătăliile discrete  Surâzi,  Privești bătăliile discrete, Pagina interioară a cercului , Visul din verbele scribului, Globul fărâmițat   al luminii,  Putința de a urni  Cotiturile...

rugăciunea dumnezeu s-a ascuns sub frunzele căzute anul trecut erau semne rugăciunile nu se mai înălțau spre cer ci odată desprinse de pe buzele celor care le rosteau se îndreptau încet spre locul unde era el însă nimeni nu părea să bage de seamă unele rugăciuni erau deosebit de banale: dă doamne să câștig la loto vreau o mașină să...

ALTĂ  PRIMĂVARĂ False regrete Serile de primăvară Când aerul e blând şi doare uneori. Nu ştim unde şi când revin imagini trăite false regrete depărtate de contur pierdute în fumul altei seri. False regrete înseamnă dorinţa de-a relua drumul laolaltă acolo unde l-am lăsat acum douăzeci de ani. Sufletul de altădată ne aşteaptă la colţul anilor ne avertizează că iarăşi...

 Născută la Drobeta Turnu Severin, Alexia Bădescu a absolvit Universitatea de Vest din Timișoara și trăiește, de câțiva ani, în Marea Britanie. A publicat ocazional, în reviste culturale ca Ante Portas și Sintagme literare și, firește, pe rețelele din mediul online. Poeta a ales pentru prezența sa literară o discreție nejustificat de timidă, deși creația ei trece mult dincolo de...

*** cum doare  flacăra pe ceară aşa şi sufletul meu trecerea ta mamă *** cât suntem copii nu cunoaştem miezul cuvântului moarte cât suntem tineri poate moartea iubirii şi frica de-a rămâne goi ne înspăimântă celalată moarte e departe de noi… *** cine poate despre moarte să râdă în hohote sau măcar să zâmbească? Poate o-ntărâţi şi nu mai vine...

Lucrurile sunt inventate Sunt așa până când trece și el, nu ne separăm. Lucrurile sunt inventate: inventăm case și paradigme cu o grimasă indestructibilă pe chip. Dar este al nostru? Stăm la aceeași masă, ne ucidem cu aceeași tandrețe de duminică? Pur și simplu, gargariseală decodată în locuri și gesturi care nu ne mai modelează, nu ne mai ascultă. Singurătatea...