Proză

Soția a coborât din mașină. – Nu stau mult, a zis. Parcarea ține o oră. Într–adevăr, a revenit repede, mi–a arătat punga personalizată din plastic și a pus–o pe bancheta din spate. – Le–am obținut aproape toate, a zis. Nu–i cea mai bună farmacie, dar e în centru. Am plecat direct la serviciu. Nu mai zăbovi, bagă–te în pat! Și...

(fragment) — Goldstein, ce s‑a întâmplat? întrebă repezit Alexander, pășind în încăpere.— Sinucidere, domnule. A luat o furculiță și și‑a străpuns pielea, sângerând până la moarte. Cel mai probabil, a săvârșit actul aseară, după întoarcerea de la cină, estimă ofițerul.— Evident, altfel n-ar fi avut de unde să-și procure arma crimei. Cu o furculiță… Deținuții nu au voie cu tacâmuri...

(fragment) Medeea și-a trăit viața ca și cum destinul nu ar fi avut niciun control asupra ei. A evadat din umbra copilăriei traumatizante, și-a construit o carieră solidă și a devenit un reper de profesionalism în administrația publică. O femeie puternică, independentă, mamă singură care și-a crescut copilul cu un devotament neclintit. Pentru cei din jur, era de neclintit. Dar...

Cum ieşi din cojoc, cel mic din neamul lui Cic îşi roti privirile cercetând, apoi mormăi cu năduf, ca un om mare : dimineaţa era limpede, cerul fără pic de nor şi soarele prea strălucitor. De amarul gândului nici nu privi către stâna de obşte, unde bălcaşii forfoteau pregătind vasele măsuratului. Se îndreptă iute spre izvorul cu ţuţur, suflecându-şi mâncile...

Ceva o determină pe Anja să sară brusc din somn. Un zgomot ascuțit ca o lamă i se înfipse în creier și de acolo se scurse în stomac lacerându-i măruntaiele. Se strânse în ea, se făcu ghem, atât cât îi permitea pântecul umflat ca un balon. Sirena care îi avertiza pe locuitori să coboare în adăposturi îi țiuia încă în...

– fragment- – O să duci tu dorul bucatelor de aici, pitei calde și untului ăstuia adevărat, nu făcătura aia de la voi, numai apă, îi spunea parcă încercând să o convingă să mai rămână sau s-o facă să regrete că nu stă în orașul natal. Gloria cunoștea acest șantaj emoțional pe care mama ei îl repeta de câte ori...

Un meșter lingurar care socotea că fusese plagiat (motivul figurativ, subiectul poveştii, ba chiar prinţesa–lingură) fiindcă la expoziția Lignum ruralia apăruse acea teică înflorată, din lemn de salcâm unde ciutura fusese strujită cu şiruri antropomorfe feminine, simboluri vechi ce stabileau, pentru inițiați, limitele căsătoriilor comunitare iar cana, blasfemie de netăgăduit, în contradicţie cu armonia limburilor apei, era o vulvă stilizată,...

Cinci secunde. Doar acum mi-a trecut prin cap să le număr în timp ce urmăresc luminița aia intermitentă ce clipește roșiatic de pe buton. Nu m-a interesat niciodată viteza de reacție, dar mecanismul care mișcă scripeții, da. Am și vizualizat de multe ori alunecarea, chiar m-am gândit că e ca un sicriu ce te duce direct în cer dacă se...

 (fragment) Cornel Berceanu se sculă cu noaptea-n cap să-şi hrănească caii. Ieşi primul din casă, cu pas apăsat, răscolind printre lucrurile dimineţii după şosetele lui din lână groasă, după flanelul de corp, până ce Mama Elena, bineînţeles că se trezi. Nu spusese nimic, de frică să nu o trimită şi pe ea, la ceasurile acelea, dinaintea zorilor, în grajd.         ...

(fragment) Mâncarea e aproape gata. Îmi dau seama după mirosurile care se insinuează în aer, mereu schimbate în funcţie de adaosurile puse s-o facă săftoasă. Firesc, cum vine seara, cum răbufneşteşi natura, parcă prea dintr-o dată, ca şi cum ar fi lipsit toată ziua de-acolo şi acum vrea să recupereze timpul pierdut. La început e puţin confuză, amestecată. Voci, motoare...

Sonia se uită la ceas. În patru minute ajunge tramvaiul. În maximum jumătate de oră e acasă. Și-ar trebui să se apuce de curățenie. A tot amânat-o. Și totul e vraiște. Ce seamănă tipu’ ăsta solid cu Remus. Și ce mișto e! La costum, la cravată. Ce tare seamănă! Ba nu, nu, e chiar el, iubirea ei din liceu. Nu...