Nu-l știți și, în tot ce urmează, trebuie să mă credeți. Eu am petrecut, într-o dimineață, se năștea o zi toridă, câteva ore cu el. Chiar în curtea sa de pe strada Bega, din Ghiroda, așezați pe o bancă din lemn, de unde se putea privi peste grădini. Nu știu, mi-a scăpat amănuntul, trebuia să-l...
An: <span>2020</span>
Regula lui Tie
Tie, într-o noapte, venise în grabă la Ghiroda, fără știrea lui Peki. Se folosise de motocicleta lui Dimitrie Avrămuț; îl cunoscuse-n port, la Brăila, care, din iarnă, se aciuise în acest orășel, fără să știe cineva de ce. Nu puțini, mai ales în partea de jos a târgului, îi căutaseră urma, fără să i-o găsească,...
”Eu caut prin simplitate să mă ridic la înălțime” (1)
Cu scriitorul ANAVI ADAM la 99 de ani Nu era un om comod. Te scruta cu atenție, se interesa cine ești și câte parale faci, apoi te mitralia cu câteva întrebări de cunoștințe generale să vadă dacă îți merge mintea. Apoi accepta să-ți acorde un interviu. Unde mai pui că eu veneam cu o întreagă...
Moartea și poezia
Cine are curiozitatea să-și bage nasul prin cărțile poeților români contemporani, mai tineri sau mai maeștri, sigur va găsi acolo moartea. În cele mai banale, ridicole, extravagante sau cutremurătoare forme ale ei: bleagă ori virilă, cu barbă ori blondă, cu coasă sau cu silicoane, o lady ori o țată, ascunsă în floarea de cais ori...
Caragiale, acelaşi şi mereu altul
Caragiale e în teatru tot timpul… Cu perosnajele lui, aceleaşi şi mereu altele. Există însă şi expresia „parcă am fi în Caragiale.” Suntem. Ca pe vremea lui, şi mereu altfel. Tocmai, să ne întoarcem, nu la ’848, în România la 1879, 28 ianuarie, când la Teatrul Naţional din Bucureşti a fost jucată în premieră piesa...
Biblioteca elvețiană
Lumina se îngustează şi se mărunţeşte până ce pătrunde între cărţile ticsite în rafturi. Afară e altfel. Agresivă. Făloasă. Penetrantă. În ochi, în celule. Despică şi umbra. E semeaţă, alinătoare. Cameleonică, ieri, în acelaşi perimetru se lăsase lovită în plin de ploaia vijelioasă. Pletoasă. Ieri, era o mătase sfâşiată cu furie. Dârdâiam în plină zi. Hainele încreţite...
O vacanță pe Alcatraz
La începutul acțiunii trebuie să fie cineva. Vom începe noi, rezidenții. Traversând pandemia vor veni și turiști din afară. Anul trecut au trecut prin San Francisco 27 de milioane de turiști. Anul acesta covid19 a blocat accesul, iar protestele antirasiste, democrate și tradiționale împotriva unui președinte republican se adaugă la spaima de San Francisco, unde...
Dascăli de altădată (II)
Și pentru Napoleon Ceaușescu, profesia a fost vocație, iar școala a doua familie. Competența, rigoarea, seriozitatea, exigența cu el însuși și cu cei din jur, și-au găsit corespondent în rezultatele generațiilor de elevi care, peste ani, evocau cu justificată mândrie anii petrecuți la școala din Margina. Profesorul Napoleon Ceaușescu s-a născut în 30 iulie 1930,...
Eu și cu mască strig
Iremediabil conectat la problemele mărunte ori, dimpotrivă, de anvergură ale cotidianului, Ion Marin Almăjan se numără printre scriitorii care au înțeles foarte repede că lumea se schimbă, că viața și societatea evoluează tot mai rapid, că era informațională nu e nici pe departe un moft de moment și că modificarea formelor și suporturilor de transmitere...
Andrei Mocuța: Portret al artistului după moarte
Esențialul țin minte când tata după ce mi-a citit una din povestiri a întins hotărât mâna și m-a felicitat prima dată ochii îi străluceau și vocea îi tremura puțin: acum în sfârșit ești scriitor gestul lui m-a surprins pentru că începusem să scriu cu cel puțin doi ani înainte dar nu m-a desființat niciodată și...









