Proză

În după–amiaza de activităţi culturale, când se făceau îndeobşte vizitele, toate secţiile au fost convocate, de la „Ambulatoriu” la „Severi”, pentru aceeaşi oră în săli diferite. – Cu totul altfel ca în jurnalul de campanie, o harababură organizată care a început cu deplasarea trupelor pe calea aerului şi a sfârşit într–o tabără afurisită, în mijlocul unui teren minat. Acolo se...

Cu ochi picurători și exoftalmici, nas înfundat, roșu ca de clovn ce a nimerit în cușca aligatorului, cu buze sângerii, crăpate, peste care vârful limbii trece a proasta, fiindcă e uscat, aspru și dureros, cu fața buhăită, într-o desfigurare altoită cu disperarea asumată și năuceala existențială, așa arată capul unui ambrozian. Pe etaj avem patru: trei bărbați și Isabella, de...

Condusă de întregul alai şi emoţionată de întâlnirea cu întreaga familie, Ana nu s-a gândit, nici o clipă, de ce întâlnirea se face în casa mătuşii Maria şi nu în vechea lor casă. Cu delicateţe, aceasta o dirijează spre o cameră, deschizând uşa şi spunându-i: „aici este dormitorul tău. Te las să îţi aranjez lucrurile şi, după aceea, ne vedem...

Monţili are 91 de ani şi vrea să moară. Am întâlnit-o acum câteva zile, pe Meţianu. Urma să mă văd, la Arad, cu o prietenă veche şi dragă, dar până atunci mai aveam de bănănăit prin târg vreo jumătate de ceas. Pe Meţianu era frumos, linişte şi  umbră. Aproape ca-n copilărie, dacă n-ar fi fost termopanele hidoase ale vitrinelor de...

Un tren cu diverse vagoane; când am urcat, purtam încai o valiză mare… nici o problemă – spații largi, fotolii generos capitonate, comodități. Nu era trecere între vagoane; dacă încetinea, câte un flăcău se precipita să agațe celelalte bare suitoare și se rostogolea pe taluzul accidentat – naivul. Într–o gară am coborât să mă dezmorțesc; dar garnitura s–a și pus...

Când îmi amintesc de Toni mã întreb de ce nu urãsc vremurile astea, îmi spuse buna privind departe în trecut, deşi în faţã avea unul din cele mai spectaculoase apusuri care mi se arãtaserã de pe balconul ei. La această vizită înlocuise vinul cu un lichior de ciocolatã a cãrui reţetã o ştia numai ea. Îmi turnã şi mie puţin,...

Prima dată a remarcat-o în benzinărie. Fiind sfârșitul verii, soarele lăsa dâre de lumină galben pal, o reflexie care orbea pe oricine, astfel încât a putut să o vadă destul de vag. Purta o rochie tip salopetă, asemănătoare cu cele en vogue prin anii ‘70. A observat că era înaltă, bronzată, cu un corp impecabil, și cu niște picioare drepte...

„Nădușală“ nu glumă, pe minus patru  grade, încătră ceasurile amiezii în teritoriile mele natale, acoperite peste tot de nămeți ce strălucesc ici-colo, pe unde soarele revarsă zgîrcit buchete de raze, desenînd șmecherești replici la inefabilele „zăpezi de altădată“ ale iernilor naturale de acum jumate de veac, din vremurile copilăriei mele neasemuit de frumoasă. Mă-ntorc acasă de la cele îndatoriri domestice,...

– Doamne, de ce se uită visurile? -Pentru că sunt visuri. Pentru că sunt prea urâte sau prea frumoase. -Şi nu e îngăduit să fie prea frumoase? -Nu e îngăduit, dacă prin bunăvoie se dau uitării celei fără de întoarcere. -Atunci de ce visăm?! Poate pentru că doar atunci suntem noi înşine, descătuşaţi de legile gravitaţiei, pentru că doar aşa...

(fragment) Femeia, purtând crucea subsioară, străbate străzile  printre ruine, se duce, revine, se învârte în cercul unde aflase că s-ar putea să-i fi fost împușcat omul… Se apleacă să cerceteze când  dă de vreun mort  acoperit, nu e, se îndreaptă cu crucea subsioară, mai departe, unde?… Pe stradă, în mers, împușcat din spate, a căzut, nu cumva, totuși, mai trăiește,...

Purtăm fiecare în noi atât rău cât putem duce în plumbul picioarelor și în cocoașa spinării, dar și vis cât poate încăpea între aripile deschise… Intuiam, deși nu puteam să explic cum, într-un mod logic, că îmi provoc singur durerea, așa cum vulturul se înalță la cer prin puterea propriilor aripi. Singur! Între celest și teluric, între zbor și îngenunchiere,...

Se oprise în mijlocul frazei. Realizase că fusese ascultat nu doar din curtoazie, ci cu un nedisimulat interes. Iradiind de înţelegere, bătrânul profesor îşi scosese ochelarii şi-şi ferca rădăcina nasului, aşteptându-l să continue. Asta îl contrarie, dar se exterioriză doar printr-un gest a lehamite şi, încăpăţânându-se să tacă, se aplecă să se încalţe şi se concentră să-şi facă fundele la...