Poezie

Poem din Valea miracolelor În Valea aceasta a râurilor, a pietrelor, a morilor şi a florilor – pasărea cu aripi de lună adună potecile dinspre Fântâna cu Leacu’, dinspre Dragomireana şi dinspre buna-bună! În Valea aceasta a dorurilor, a curcubeielor şi a ciutelor cu ochi blânzi şi peste fire de umezi, grâul se pârguie, fără vârstă, cântând „Sfinte Dumnezeule”, „Doina...

vara carpatină I vara e anotimpul iubirii se spune. dar eu nu prea ştiam să iubesc. sau mă iubeam prea mult pe mine. iubirea e altceva mi-am zis. da. şi începi să iubeşti când toată ura din tine s-a stins. când ai puterea să ierţi şi abuzezi de această putere. şi în această vară carpatină în această vară libertină când...

*** mă învelesc în oase ca un poem în cuvinte păsările cerului cu aripi de pământ vor sta de pază să nu îmi evadeze pământul din trup cuvintele mă cheamă înapoi în poemul scris oasele s-au retras triste în iarna unei zăpezi a morții cerul a adormit în sângele meu cu fereastra deschisă *** viii sunt în oasele morților am...

Rana cuvintelor Lângă scara de rouă dintre cuvinte, mi-au căzut un ochi, oh, și-un dinte Sigur mă căzneam să mă urc la cer – o, cum m-au răpus florile de ger. Zeul de piatră înghețase apa din lac și frigea printre stele coaste de drac! Șarpele prăpădului șuiera pe sub nori – ne prihănirea lumii se scălda în sudori. Tu...

DEMONSTRAȚIE Eram într-un grup de prieteni i-am întrebat de mai multe ori dacă m-au văzut zburând au fixat privirile spre mine ridicând din umeri și am zburat lăsând în urma  mea umbra umbra umbra O PASĂRE S-a oprit o pasăre pe creangă împovărată de zboruri și ascult rădăcinile copacului cum vorbesc cu oasele morților  privesc pasărea dar nu-i aud cântecul ...

* am promis că voi scrie cu inima mea din mâna ta înflorită în grădină am plecat ai promis când m-ai legat pătrat în ramă să vii în gura mea mii de ani lexicali îți spun răs-turnată în iubire cum vrei să fii pentru că sunt gând din vocea ta culoare de verbină te țin pentru cine voi fi în...

Înfrunzim din două linii sine şi gând. La o ceaşcă te-aştept copilărie salonul cel mare pianina neagră un înger leagănă desculţ primăvara sunând a bal fotoliul înaintea lecţiei aristocrata Melanie pe hârtie parfumată un veac învaţă din nou salvarea ta trupul va trebui să reinventeze un suflet Nu ştiu dacă mai port sau nu cămaşa zodiei tale. Mi-era largă la...

Călătoria în dragoste  Acum te iubesc atent  Ca un acrobat ce păşeşte pe frânghie,  Deasupra neantului.  Ţin prăjina cu ambele mâini sau ea mă ţine pe mine  doar presupun că există nimeni n-o poate vedea.  S-a făcut atât de linişte pot auzi cum sângele  îmi spală celulele şi pe cele îndrăgostite,  şi pe cele potrivnice.  Pot auzi, de asemeni, cum...

O neaşteptată lecţie Un fir de păpădie înflorit magic la început de noiembrie cu galbenu-i strălucitor însufleţeşte ovalul de piatră al fântâniţei din curte face abstracţie de frigul ce va veni crede în importanţa demersului său ontologic aidoma unui guru necuvântător îmi serveşte cea mai neaşteptată lecţie despre credinţă frumuseţe şi forţă lăuntrică. Înflorit argintiu Un pui de răchită înflorit...

DRUMURI CU SEMNE Păsările au început să deseneze cerul cu zborul aripilor dimineața de la est la vest seara de la vest la est lăsând în urma    lor mirarea soarelui printre nori răspândită ca    o semănătură cu punctele sub raze transformate în chemările îngerilor să arate drumul rămas dintre iarnă și primăvară CĂUTĂRI Când m-am oprit la capăt cu desenul...

Prin poezie Ziua fericirii anunță cum peștii dezgheață râurile iernii Ziua poeziei anunță primăvară Poate e rebelă prea nesățioasă prea… Și totuși metafora rămâne cu acte în regulă de valabilitate În pandemie să rezistăm prin poezie          Impresionism maritim Marea pictează drumul lunii În tehnica impresioniştilor Apoi doreşte să picteze şi soarele Dar se vede de prea multă oboseală Pictoriţa...