Poezie

*** te-am căutat în simfoniile lui grieg deşi ştiam că e târziu acolo şi e frig prin propriile noastre nelinişti şi tac sculptând în aer marginea lumii din veac invocând-o ca pe o sărbătoare străină cu ferestrele spre o nemaivăzută lumină cu aripi ca de înger pe pânza de in care-au zvonit cândva  dar foarte puţin *** toamna din când...

Singurătate unde ești m-am neliniștit dându-ți la o parte tot mai greu una după alta măștile mă simțeam tot mai singură și tot mai fără tine și măștile-ți dezlipite bătute de vânt se lipeau când și când fără să-mi dau seama de mine Așa friguros cine ești de mă iscodești cu mirare din apele oglinzii mereu cu altă-nfățișare în nicio...

De moartea morții De sus vorbele regăsite lunecă pe tobogan despre cele sărite peste clipe nu se scrie vârful penei se usucă și cade coala de hârtie zboară din fața Poetului când el nu se poate ridica s-o prindă trupul e despărțit de pornire, e-n masa de scris și-n credința că din degete va curge cerneală încearcă să cioplească din...

Parade Platz în pandemie Interzis a ieși din istorie până și  tropotele cailor din alaiul Mariei Tereza sosită în vizită imperială, printre  supușii urbei Temeswar, lacăte peste lacăte  sunt țintuite pe ușile fostei săli de bal din Parade  Platz zăvorâte  stau și privirile portretelor prețuite în muzeu  să nu mai poată  umbla hai-hui,, după bunul plac al  pictorilor care, le...

Duş rece pe cord deschis Un roşu absurd picură din inimă ghimpele geloziei o înţepase fără să-i pese de nuanţe n-o lăsa să te mintă nebunule rebelule îţi va lua părţi din suflet sfâşiindu-te iubirea nu doare când sufletele se ating din ceruri ploaia plânge duş rece va spăla lava prelinsă din cordul deschis anesteziind glezna subţire a viermelui. Flori...

noapte de ianuarie nu îl bat cu mare bucurie pe bacovia pe care-l iubesc dar scriu și eu poezii triste triste în plumbul rece ca ceața al soldățelului universal care sunt la pământ mai poți adăuga atmosfera și stratosfera și mai poți planta – cu alegeri febrile – ierburi de leac mai încearcă îmi spun și alte abordări ale nefericirii...

Fereastra cu ochiul spart  Adusese tata toamna acasă. Printre dovleci, luna, Furiş se-ascunsese, Roootundă, gălbuiiie, Mirositoare, aproape Ca o gutuie. Scăpată pe geam în odaie Între fotografii Se lăţise, Felii, Pe-o tipsie. Şi-o privisem, Şi-afară… Și împărţită, Acolo-n răcoare, Deasupra lăzii de fată mare. Și-am strigat, De-a răsunat toată copilăria: — Mamă, luna-i nebună, Nu s-a ferit Şi-a căzut în...

CORONACLAUSTRARE (dialoguri între doi claustrați) Dialogul nostru îngropat într-o carte, rămâne doar aer (și acela în parte), se risipesc din minte/ uitate cuvinte şi-n această cumplită logoree sfântă cu armata de viruși care ne frământă, stai liniștită-ntre borcane cu murături – știi că între lucruri nu există legături – și kilogramele de cărți de mult râvnite nu valorează cât șoapta...

Pe drumul întoarcerii Până în trecătoarea dinspre Aethris,cei pierduţi pe drumuri necunoscutemi-au luat smaraldele, vânatul,peştele, mirodeniile, fructele,ierburile şi uleiurile tămăduitoare. Dar ce mi-a fost menit să câştig,pentru lupta, pentru ofranda,pentru fervoarea mea,neatins a rămas,după cum a prezis Înţeleptul: cine orb se naşte, orb moare,şi nu poate orbul să primeascăori să ucidă lumina celui ales! Carul împletit din ramuri de tamarin,trandafirii...

Dintre sute de catarge… Dintre sute de catarge       Care lasă malurile,Câte oare le vor sparge       Vânturile, valurile? Dintre pasări călătoare       Ce străbat pământurile,Câte-o să le-nece oare       Valurile, vânturile? De-i goni fie norocul,       Fie idealurile,Te urmează în tot locul       Vânturile, valurile. Nențeles rămâne gândul       Ce-ți străbate cânturile,Zboară vecinic, îngânându-l,       Valurile, vânturile.

SĂ NU LAȘI MAMĂ Să nu lași mamă poarta încuiată, Sunt fiul tău și poate o să vin, Nu știu de unde și nici când, vreodată, Flămând de pâine și-nsetat de vin. Când o să-mi fie dor de-o mângâiere, Sătul ca vânt străin să mă mai bată, Mă voi întoarce să   prind iar putere. Să nu lași, mamă, poarta încuiată!...

imediat după revoluţie  au apărut publicaţii noi  la poşta lui cupidon din publi-tim  mulţi căutau fericirea  pe la tanti Bibi  venea un economist  la vreo 40 de ani săptămânal dădea anunţ  nu-nchega mai nimic  o lady i-a zis nu pot să-ţi ofer decât sex el voia luna de pe cer  milogii vor mereu să primească  acu-n capitalismul nostru sălbatic  nimeni...