Noul volumul de poeme semnat de Viorel Surdoiu, Atractor.Catedrale de vânt (Craiova, Editura AIUS, 2024, ?p.) reușește, prin simplitate dar și profunzime a explorărilor, să creeze o atmosferă aparent senzorială, amintind de lirica post-existențialistă a unor lirici ai noștri precum Eugen Jebeleanu sau Nichita Stănescu. Dincolo de versurile scurte, de absența oricărei punctuații ce sugerează...
An: <span>2026</span>
Ad usum delphini
Ca și Borko Ilin, Goran Mrakić și Ion Marin Almăjan, Mircea Pora este unul dintre scriitorii timișoreni foarte activi pe rețelele de socializare. El pare a-și fi adaptat nu doar atitudinea, ci și stilul la acest spațiu publicistic/mediatic, spre a ajunge, astfel, mult mai lesne și mai eficient la cititori, îndeosebi la cei tineri. Din...
Alte ”panseuri lirice”
Vâlcean, dar cu „Oltenia de jar” în suflet, timișorean mai nou, poetul Gheorghe Florescu ne oferă acum, în tălmăcirea lui Ivo Muncian, un volum bilingv, botezat Ecouri. El inventase acest „tipar” poeticesc încă din 2002, strict de uz personal, fără a se sinchisi de „canonul stilistic” al haiku-ului, luat cu asalt de mulți nechemați. De...
Eugen Dorcescu: TU
Mi Te-ai descoperit. Te știu.Ești neînchipuit de viu,Atât de viu, încât, de-ai vreaSă mi Te-arăți, m-ai spulbera. Și totuși, vii. Și totuși, eștiÎn inși subțiri, duhovnicești.În marele tremendum, cândCad sub săgeata unui gând. O clipă numai. Și apoiRămânem veșnic amândoi.Eu, om umil, din duh și lut,Tu – Dumnezeul nevăzut.(16.11.1998)
Strada cu casele albastre
-Tie, de ce cânți în surdină? Parcă plângi… – Vreau să te bucur numai pe tine! Când plecaseră din Sacer, făcuseră o înțelegere. Harpi insistase, știindu-l bine, cu apucături cu tot. Cel mai mult îl deranja așteptarea, fără rost, la care era supus cu fiecare plecare. Tot la Hipova, ultima oară, răbdarea îi fusese încercată...
Schimb zi friguroasă pe un gulaș cu ciuperci
Era un frig de Siberie. Lucru rar în Timișoara. Pisicile, care altfel lâncezeau pe pajiștea din spatele blocului, stăteau acum ghemuite în cotul țevii de la centrala de bloc. Le admiram de sus blana pufoasă, perii fini ai mustăților și ochii rotunzi, ce mă priveau cercetător. Și la mine era rece, poate chiar mai rece....
Ziua în care n-a fost nicicum
Dimineaţa aceea era verde, verde, atât de murdar de verde încât nici măcar nu mai era dimineaţă: cum să spui că venise vremea să te ridici din pat când doi dintre cei trei sori, trei dintre cele patru luni şi patru dintre cei cinci copii îţi străluceau deasupra capului gata să-ţi producă insolaţia indispensabilă împlinirii...
Solomonarul, copilul și păpușa
Matricea existențială a copilăriei este transfigurată literar (dar și plastic, muzical, dramatic, cinematografic etc.) în opera unui creator, mai mult sau mai puțin discret, ori explicit. Spre exemplu, se regăsește în substanța literară a oricărei creații, adeseori autorul fiind el însuși un adult copil sau un copil adult. Este copilăria paradisul pierdut și mereu căutat,...
Memoria, monada descifrărilor ființialului și alte întâmplări
Transcendentul nu poate fi discutat ca o simplă „butaforie“ a exteriorității în derivata lui dincolo, paradigmă depășind orizontul experienței ori realitățile și principiile cunoașterii. El este, el definește, numește și situează, abjură ori consacră limpeziri ale sensului. Cu un titlu ținând mai degrabă de strategia jucăușă a unui eu auctorial, dezinvolt sub carapacea protectivă a...
Gânduri senine
Marele univers este alcătuit din multe lumi, probabil un număr infinit. Într-una dintre acestea, Daniela Văleanu își dorește să fie un ghid sensibil pentru cititor. Cei care au mai călătorit cu ea în cărțile anterioare sau au străbătut singuri acel spațiu vor trăi bucuria unei regăsiri așteptate. Literatura, arta în general, nu pot fi măsurate...









